Mult-iubitul artist Dan Puric promitea în toamnă că se va retrage de pe scenă, pentru că nu se poate adapta la această nouă lume în care „normalitatea e tolerată”, iar pe 29 noiembrie, acesta s-a ținut de cuvânt, retrăgându-se prematur din lumea pe care timp de atâția ani a slujit-o cu atâta drag.
„Am ieșit la pensie pentru că acum e o altă lume. Înainte era ”Cântarea României”, acum e Cântarea comunității europene. E o ideologoe sinistră, patologică, care acum trebuie pusă și în scenă. Din moment ce se umple totul cu mediocritate și cu proxenetism, prin bășcălie și derizoriu. Este o lume la care eu nu m-am putut și nu mă pot adapta. La ce să ma adaptez? La noile directive culturale kulturnice? La un public care a început să guste cu ferocitate din ordinăria de stand-up comedy, unde promiscuitatea a atins cote de pornografie? Teatrul nu este o latrină,” spune Puric, iar orice iubitor de teatru înțelege rapid unde bate marele actor. Astăzi, teatrele noastre sunt pline de spectacole LGBT, despre toleranță, care aruncă cu noroi în biserică și în istoria României, eventual și cu un scurt „m**e PSD” strecurat așa, măcar de formă.
Interviul acordat de Dan Puric vine ca o briză de aer curat pentru această Românie sufocată de trendurile vestice, o Românie în care, conform artistului, normalitatea însăși e crucificată.
„Ne așteaptă un program de reeducare a României. Pe lângă orele de religie vor apărea și orele de educație sexuală, deci pregătim un copil schizoid, traumatizat. Să vedem cum va accepta un copil, care de la clasa a treia este traumatizat cu patologii sexuale în numele acceptării. Acceptării a ce? Pentru prima oară, în România este crucificată normalitatea. Bunul simț și matca acestei țări. Este o stârpire a normalității fără precedent. Nu poți să-i spui copilului prostii ca să-l călești pentru viață. De ce se vorbește de toleranță, când, de fapt, eu am început să mă simt tolerat în normalitatea mea și în ceea ce fac.
Nu Biserica ne-a ținut pe noi 2000 de ani? Ziua Națională a devenit din ce în ce mai internațională. Ne-am învațat cu impostura și să nu mai fim noi înșine. Lichele, cum avem acum, au fost și în trecut, dar nu lichelele au făcut România Mare. Oamenii politici pe care i-am avut la vremea respectivă, și pe care nu-i avem acum, erau dublați de lichele. Azi avem subspecii. Un om de stat este paznicul conștiinței naționale, nu negustorul conștiinței naționale.
Este toată această clasă politică abjectă care de 30 de ani a aruncat 6 milioane de români afară, pe fereastră. Tineretul de acum vrea „o țară ca afară”. Este incapabil să-și clădească o țară pe temeliile ei, pentru că nu le cunoaște. Clasa politică a dat voie să se formeze ceea ce în medicină se numește „un spațiu de receptivitate morbidă”. Tineretului de azi i s-a furat busola,” punctează mâhnit artistul.
Actorul a criticat și disperarea cu care adoptăm ideologiile din afară și cât de repede ne lepădăm de identitatea națională.
„Azi e alergic să spui că ești creștin, patriotismul este desuet. Se pun etichete „naționalistul, suveranistul, populistul, talibanul”….Am stat de vorbă în această vară cu niște alsacieni și i-am întrebat cum de au acceptat, ei fiind mai naționaliști, ca în Constituție termenii de „mamă și tată” să fie înlocuiți cu „părinte1 și părinte2”? ”Ați stabilit care este 1 și care este 2?” Noi niciodată nu o să acceptăm așa ceva.
Ideologiile stârnesc interese. Ideologiile sunt veșnic în opoziție. În schimb, credința adună sufletele și le dă puterea să răzbată prin greutăți. Poporul român trebuie băgat într-un soi de carantină sufletească. Întrebați medicii, când se face carantina. Atunci când sunt boli molipsitoare. Noi, acum, avem boli sufletești. Și nu are cine să ne apere. Le luăm de la mentalitate la mentalitate”.
Interviul integral poate fi urmărit aici:
Discussion about this post