Nu mai e la modă să-ți dedici viața familiei. Să renunți la ambițiile în carieră pentru a-ți îngriji copiii și familia nu e doar o chestie a trecutului, dar și o jignire adusă feministelor care au luptat pentru a ne câștiga drepturi egale.
Un banal caz de divorț judecat la Londra s-a transformat într-o demonstrație împotriva familiei. Soția, avocat de profesie, renunțase aparent la cariera sa la nașterea primului copil pentru a deveni casnică. O decizie luată, pe atunci, împreună cu soțul său, de-asemenea avocat. O decizie neforțată de nimeni și dorită de femeia respectivă, pe care o iau nenumărate femei zilnic. Decizia de a pune cariera deoparte în favoarea eternului rol de mamă.
Ei bine, această femeie, nenumită din motive legale, a cerut acum daune și despăgubiri pentru „cariera pe care ar fi putut să o aibă” și le-a și câștigat, judecătorii denumind problema „dezavantaje cauzate de relații”. Deci pe lângă cele cinci milioane de lire sterline pe care le câștigase deja de la fostul său soț în cadrul divorțului, acum a mai primit 400,000 de lire pentru această așa-zisă carieră care de fapt un a existat, deoarece aparent e vina soțului că ea a ales să renunțe la carieră și să vadă de copii.
E una să ceri o parte din banii câștigați ca familie în perioada în care erați căsătoriți. E cu totul altceva să-l blamezi pe partener și să-l scoți responsabil pentru o decizie pe care tu singură ai luat-o.
Și în plus, să „pui familia pe primul loc, în fața carierei și a banilor” când știi că poți ulterior să fii despăgubit, înseamnă că nu pui familia în fața nimănui. E doar o schemă deșteaptă creată de cultura victimizării din zilele noastre.
Cazul are niște implicații îngrijorătoare pentru societatea în care trăim. Lumea e plină de oameni care refuză să-și asume responsabilitatea pentru deciziile greșite făcute și pentru eșecurile din propria viață, iar dacă acum avem un astfel de precedent, ce ne oprește să blamăm toate lucrurile care ne-au mers prost în viață pe fostul, pe vecinul de la patru sau pe prietenul ăla din școala generală care ne-a zis că n-am fi buni doctori? Am fi putut avea o carieră strălucită ca doctori, iar Gigel acum ne datorează bani pentru că ne-am lăsat descurajați și nu ne-am făcut doctori din cauza lui.
E genul de caz care aparține, mai degrabă, într-o piesă a lui Eugen Ionescu, nu în lumea reală, într-un oraș civilizat precum Londra. Și totuși, el acolo se petrece. De-acum, poți oficial să dai vina pe altul că nu ți-a mers ție bine în viață, ești scutit în întregime de responsabilitatea unei decizii.
Discussion about this post