Jurnalistul și comentatorul social francez, faimosul Jacques Attali, a exprimat o părere sumbră despre actuala pandemie de COVID-19, în rubrica sa din publicația L’Express. Nu acum, în urmă cu 11 ani, deja. Acesta a prezis că acolo unde prăbușirea economică a eșuat, o mică pandemie ar putea fi extrem de eficientă în instaurarea unui guvern mondial.
Ce avea de spus economistul în 2009?
„Istoria ne arată că umanitatea a evoluat semnificativ doar în momentele în care îi era cu adevărat frică. Ea își crează diferite mecanisme de apărare: unele intolerabile (cum ar fi un regim totalitar sau găsirea unor țapi ispășitori), unele zadarnice (prin diverse metode de distragere a atenției), iar unele eficiente (terapeutice, niște metode prin care se debarasează de orice valori și principii morale). Apoi, când perioada de criză se termină, umanitatea modelează aceste mecanisme ca să se potrivească (cât de cât) cu noțiunea de libertate personală și cu o societate democratică.”
Pentru Attali, „Pandemia poate bine-mersi declanșa o astfel de structură de frică,” pentru că va demonstra „mai bine ca orice discurs umanitar sau ecologist, nevoia de altruism, chiar și dacă într-un scop egoist.”
„Și chiar dacă această criză nu este una serioasă, așa cum evident sperăm cu toții, nu trebuie să uităm (ca în cazul unei crize economice, de altfel) să învățăm din ea pentru următoarea – inevitabilă – criză, ca să putem gestiona mai bine controlul, cât și distribuirea de vaccinuri și medicamente populației. Pentru asta, va trebui să instaurăm o poliție globală, un depozit mondial, precum și un sistem de taxare globală. Și așa vom ajunge, mult mai rapid decât printr-o criză economică, la instaurarea unui guvern mondial.”
Attali își încheia discursula amintind că societate franceză a început, cu adevărat, cu spitalul și sistemul sanitar. Niște cuvinte care, deși vechi, sunt cât se poate de relevante în fața crizei globale cu care ne confruntăm astăzi. Ele ridică niște întrebări profund îngrijorătoare referitor la sfârșitul inevitabil al coronavirusului, și mai ales, la lumea ce ne va rămâne în urmă.
Lumea se schimbă. Inevitabil și iremediabil. Rămâne doar să ne întrebăm… în ce direcție?
Discussion about this post