Pentru a stăvili răspândirea virusului Covid-19, majoritatea companiilor, magazinelor, saloanelor de înfrumusețare etc au închis. Conform spuselor reprezentanților guvernamentali, doar job-urile de maximă necesitate continuă, cele fără de care țara nu poate funcționa.
Cum ar fi… industria. Industria nu s-a închis, nici la noi, nici în alte părți, pentru că e necesară. Supermarket-urile, iarăși, nu s-au închis. Pe scurt, o mână (foarte mică, de copil malnutrit din Etiopia) de oameni și-au păstrat job-urile, în timp ce marea majoritate stau pe tușă. Unii dintre ei asigurați, unii dintre ei plătiți de stat, însă mulți dintre ei concediați.
Intrăm în recesiune, nimeni nu-și va permite să-și păstreze toți angajații. Unii își vor pierde slujbele. Unii deja le-au pierdut.
Zic „unii” pentru că evident, nu putem fi noi aceia. Noi îndeplinim niște servicii de care umanitatea evident că nu se poate lipsi. Noi suntem bine, iar ăia restul să înțeleagă că toți facem sacrificii pentru sănătatea de turmă.
E ușor să faci sacrificii când nu copiii tăi plâng de foame.
Am suspendat toate job-urile a căror activitate nu era necesară pentru supraviețuirea noastră colectivă. Dar cu cetățenii individuali, care astăzi nu au din ce să-și plătească facturile cum rămâne? Nu toți au parte de ajutor, nici din partea statului, nici din partea angajatorului.
Și nu toți câștigau îndeajuns de bine încât să aibă posibilitatea de a avea o rezervă considerabilă de bani pe care să se sprijine acum.
Nu vrem să criticăm măsurile luate de guvern, nici de al nostru, nici de vreunul străin. Și nu vrem să-i criticăm nici pe norocoșii care, la sfârșitul acestei crize, vor avea la ce job să se întoarcă. Vrem doar să batem un apropo, să facem oamenii atenți și poate să eliminăm aroganța cu care unele outlet-uri de știri , oficiali și așa-ziși influenceri folosesc termenul de „job necesar”.
Orice ocupație care aduce bani și pune pâine pe masa unor oameni este o ocupație necesară.
Iar dacă ești într-o poziție financiară în care actuala criză nu te dărâmă, fii recunoscător pentru ce ai. Nu privi de sus la cei care au mai puțin și „nu înțeleg că sănătatea e mai importantă decât un job”. Înțeleg. Mai înțeleg și că nu o să vii tu să le aduci de mâncare.
Înțelege că nu cunoști situația fiecăruia, așa că nu vorbi fără să gândești. Unde poți, ajută-i pe cei mai greu loviți de această criză.
Discussion about this post