La ”Bucureștii lui Caragiale” din Cișmigiu s-a născut un nou personaj caragialesc: ACTORUL

Primăria Capitalei, prin ARCUB, organizează, în perioada 18 iulie – 20 septembrie, Festivalul „Bucureştii lui Caragiale” pe scena amenajată în Parcul Cişmigiu. După o lungă perioadă de cultură online, cea de-a opta ediţie a festivalului „Bucureştii lui Caragiale” oferă bucureştenilor două luni de teatru în aer liber cu peste 30 de spectacole din repertoriul a 20 de teatre din Capitală sau trupe independente.

Spectacolul de sâmbătă, de la matineu, ”Stația 13”, ajuns la a 6-a reprezentație, este al unei trupe ambițioase de actori și regizori tineri a cărui premieră a avut loc la Casa Caragiale din București, de pe strada cu același nume.

Regizorul basarabean Alexandru Rusu a fost inspirat de acel loc și de poveștile casei unde marele dramaturg român a locuit timp de doi ani și este practic încărcată de spiritul și emoția lui.

De ce Stația 13

Împreună cu Silvia Dumitrache, critic de teatru, Alex a regizat spectacolul ”Stația 13” ca un omagiu adus lui nenea Iancu, născut într-o zi de 13 februarie, iar prima reprezentație s-a jucat la locația sus-amintită în data de 13 februarie 2020.

Practic, spectacolul de teatru este o adaptare după piese, poezii și schițe ale lui Caragiale, dar scris la 108 ani de la moartea lui. C.F.R., Lună de miere, Art. 124 scrise chiar de marele dramaturg le regăsim aici.

Pianul la care se cântă în timpul piesei la Casa Caragiale este chiar din perioada în care a trăit acesta.

Dar să trecem la piesă, pentru care suntem chemați de unde ne aflăm, la începutul ei,  să ne urcăm în ”vagoanele” pentru care ne-am luat bilet. Cea care conduce ”ostilitățile” în timpul piesei este actrița Ana-Maria Bercu, care interpretează personaje caragialești ca Zița-din O noapte furtunoasă, Tarsița Popeasca din Art. 214, mama posesivă și crudă lui Lae Popescu pe care încearcă să-l divorțeze.

Piesa se desfășoară practic într-un tren care leagă ”la belle epoque” a lui Caragiale de prezentul nostru, perfect simbolizat de microfoanele la care actorii fac diverse anunțuri, dar și de proiecțiile video de pe ecranul piesei aflat pe scenă.

Ana-Maria Bercu este cea care dă tonul în piesă, ori interpretând un cântec, ori cântând la pian. Ea joacă, pe lângă personajele lui nenea Iancu, și un nou personaj, inventat de regizorul piesei, Alexandru Rusu, un ”dirijor” al celorlalți actori din piesă, un ”căpitan” al trupei.

Actorii, pe durata de 1 h 30 min a piesei, interpretează mai multe personaje aduse din schițele amintite mai sus, trenul fiind cel care face legătura între trecut și prezent.

Actrița Valentina Visarion-Mingopol are în rol personaje cu atitudini și trăsături elocvente pentru tarele feminității: Sofița, chelnerița din tren sau Mița. Sofița este o tipă frivolă, gata de a accepta orice propunere pentru a-și atinge interesul, este ceea ce azi are corespondent ”pițipoanca”.

Dacă ”chelnerița din tren” este un personaj inventat de regizor, Mița este un personaj tot marcă proprie a lui Nenea Iancu, dar pe care sigur o putem întâlni și azi pe la emisiunile de scandal și can-can modern, fiind un personaj vulcanic, schimbător, întruparea geloziei dusă la patologic.

Dan Apăvăloaie este actorul ale cărui personaje, 3 la număr în această piesă, au ca trăsătură comună dictonul dâmbovițean etern: ”Interesul poartă fesul!”: ”bătrânul”, soțul tinerei și intrigantei Sofița, care știe că soția lui nu e ușă de biserică, dar continuă mariajul cu ea; ”avocatul” care, deși stresat și agasat de Tarsița să-l divorțeze pe fiul ei, Lae Popescu, stoarce niște bani frumoși de la ea; celebrul ”cetățean turmentat” care vrea mereu să-și dea importanță prin jovialitatea lui, omul care e fericit la maxim când a consumat ceva sau e turmentat pentru că e fericit, lucru pe care piesa nu-l lămurește. El este ”Bufonul lui Caragiale”, un personaj care se ”mulează” după cel pe care-l întâlnește, ca un lichid care ”ia forma vasului în care e turnat”. Pe el, filtrul beției îl ajută să treacă și să depășească cu succes orice problemă, el animă orice situație dificilă.

Personajele actorului Remus Stănescu, component și al Corului Regal, 5 la număr, gravitează toate în jurul unei teme: dragostea, fie că vorbim de ”amantul” Sofiței, fie de ”Lae”, tânărul neinițiat, neemancipat, dar curajos, dornic de exprimare, din păcate aflat sub papucul Tarsiței, mama egoistă și posesivă, fie ”Rică”, un Lae mai experimentat, fie ”Nae” sau ”actorul”. Remus, aflat într-un laborator cu sine însuși, după cum a mărturisit, pe perioada recentă a restricțiilor pandemiei de coronavirus, spune că s-a redescoperit și că rolurile din piesă au fost solicitante, fiind de scurtă durată, dar nu ”grele”, dovadă că a reușit să intre perfect în spiritul lor.

În ”Stația 13” spectatorul este chemat să asiste la un ”teatru în teatru”, piesa aducând în prim-plan un nou personaj a lui Nenea Iancu, creat de regizorul Alexandru Rusu: ACTORUL.

Piesa este plină de umor involuntar, dar poți și plânge, iar cei 4 actori fac un efort artistic deosebit și interpretează succesiv, pe durata celor 90 de minute, mai multe personaje. Astfel, spectacolul naște din el ACTORUL, personajul  dramaturgului Ion-Luca Caragiale, care vine să ne demonstreze încă o dată originalitatea și actualitatea acestuia la 108 de ani de când a murit la Berlin.

”Stația 13” creează spectatorului o experiență de viață, iar pentru actorii de pe scenă trenul lui Caragiale trece prin sufletul și viața lor.

Trenul care trece prin Stația 13 poate fi și metafora pentru parcursul vieții unui actor, dar și pentru perioada grea pe care au traversat-o actorii recent și care nu se știe cum și când se va încheia.

Despre Bucureştii lui Caragiale

Festivalul „Bucureștii lui Caragiale” a fost inițiat în anul 2012, cu ocazia celebrării a 100 de ani de la moartea celebrului dramaturg. Festivalul a fost inspirat de manifestarea „D-ale Bucureştilor, carnaval la 1900” din Capitală, care a recreat atmosfera Micului Paris începând cu anul 1993 şi, ulterior, după o pauză de câţiva ani, în 2008, la Curtea Veche a Palatului Voievodal. Creat pentru a aduce opera caragialiană cât mai aproape de publicul bucureștean, festivalul în forma actuală, „Bucureştii lui Caragiale”, s-a desfăşurat, pe rând, în Centrul Istoric al Capitalei, în Parcul Izvor şi, începând din anul 2017, este găzduit de cea mai veche grădină a Capitalei, Parcul Cişmigiu. În contextul actual, festivalul „Bucureştii lui Caragiale” are scopul de a asigura continuitatea operatorilor culturali şi de a încuraja consumul cultural la nivel local.