Nu demult, am scris un articol de opinie în care o scuturam destul de serios pe Melania Cincea, o pseudojurnalistă zăludă din Timișoara, înrolată trup și suflet în armata neomarxistă. Desigur, e a cincea roată a căruță, dar dedicația cu care scrie numai despre neobolșevicii de pe la noi, pare să o facă destul de valoroasă în ochii slugilor lui Soros.
Urmarea era previzibilă. Primii care s-au luat de mine au fost tiriplicii de la ziariștii. com, unde Gregoriel ecrivain se dă rotund și face gargară degeaba. Articolul, un fleac, a fost semnat, curajos, cu pseudonim. Dar, de abia după această reacție debilă, lucrurile au devenit interesante. Cine credeți că a sărit de cur ca ars? Nimeni altul decât Vladimir Ilici Tismăneanu, neobolșevicul ideal, progresistul absolut, tatăl ideologic al noului comunism dâmbovițean. V.I. Izmăneanu a avut un acces de bărbăție, unu atât de hilar, încât mi-e teamă că, dacă mă voi întâlni vreodată cu el, o să-mi zică, în loc de bună ziua, ”davai ceas” și o să mă tăvălesc de râs. Știe el de ce…
Și ăsta, curajos ca neaua, mă face ipochimen (râd și acuma, ipochimen înseamnă individ, ins, și vine din greaca veche) opinând soios că am folosit un langaj nașpa, cules de prin porturi, și de-a dreptul obscen. Iar, mă prăpădesc de râs. Tataie, matale ai auzit de Arghezi? De revistele Muci și Pula, unde presta, titanic, Geo a lui Bogza? Păi, nu, n-aveai de unde că CIA te plătea numai să scuipi venin radiodifuzat, să evoluezi numai pe linia neobolșevică, că altfel deveneai, ca acum, aproape inutil.
Bun, ia să vedem cine e tiriplicul (uite, nu iți zic ipochimen, ca să nu ai senzația că am vreo umbră de respect pentru caracterul tău PCUS-ist) Izmăneanu.
Izmă a avut noroc. Pe când alții mureau la Aiud, el s-a născut din dragostea fizică a doi deosebiți comuniști. Nomeclaturiști. Internaționaliști. Bolșevici. El, Leonida, ea Hermina. Cum vă puteți imagina, de prichindel, Vladimir Ilici se închina la ce vedea prin casă și credea că sunt icoane: mai un Lenin, mai un Marx, în fine, pupa rama de la tabloul lui Stalin în speranța că tiranul absolut va fi primul Tătuc imortel. Evident, și el, și părinții săi internaționalisto-kominterniști, dormeau zdavăn când puneau capul jos, pentru că nu-i durea de zecile de mii de români patrioți aruncați în întuneric la îndemâna unor brute sadice precum Țurcanu sau Vișinescu.
Trecând de la stadiul de mormoloc roșu la cel de utc-ist aspirant, pionierul Izmă este inclus la liceu într-o grămadă dezordonată de posibile hahalere, adică beizadele de mari nomeclaturiști precum amicul lui Mândruță, Brucan. De fapt, Izmă a fost și coleg de clasă cu Nicu Ceaușescu. De la aceste lumini ale minții roșii, Vladimir a învățat patriotismul (a se citi oportunismul maxim) și frumoase versuri de închinare (cred că se recitau în grup elogiile către liderii aduși de URSS în Țară). Aici, VI se evidențiază prin puternice proteste la adresa sistemului (poate mai juca și-un pocher cu acoliții-beizadele, istoria nu consemnează). Rebelul a fost văzut călcând furibund în picioare salamul de Sibiu ce i se dădea la pachet. Mușchiul țigănesc și cel Montana le plasa câinilor vagabonzi, căci nu conțineau soia.
Mergând pe calea deschisă de tancurile rusești, acest munte de moralitate se bagă la Filosofie. Deh, obraz fin, dar, bizar, nu alege să îl terorizeze ca alții pe Noica (avem doi, o nebunie, unul se înfundă cu éclair-uri, altul se unge să nu-i crape pielea nesimțită care-i ține mișeleasca slană la un loc), dar alege o temă de licență tare de tot: Școala de la Frankfurt.
Acum, orice băiet care a mai citit oleacă știe ce e cu școala asta, dar voi folosi, spre explicație, surse publice. Iată ce zice Wikipedia: ” Frankfurter Schule a fost înființată în timpul perioadei interbelice. Școala era formată din dizidenți neo-marxiști neconfortabili cu sistemele capitaliste, fasciste sau comuniste existente”. Adică, dintr-un șir de teoreticieni care, de scârboși ce erau, nici comuniștii nu-i înghițeau…
Dar, cuvântul-cheie este următorul: neomarxiști. Deci, tânăr adult, Izmăneanu știa (oare cine i-o fi șoptit? Vreo uniformă? I s-o fi explicat în ce rezidă futurul omenirii?) unde să se lipească: de neomarxiști. Vedeți ce bine e să moștenești filonul corect?
Acum, să accelerăm: a fost lector pe la UTC, a scris o lucrare sub îndrumarea lui Virgil Măgureanu (cum se întâlnesc ele, marile spirite, la adăpost de vaccinarea cu radiu…), bla bla bla, și fuge a ”l apostrof etranger”. Prin 1982, se aciuează în SUA. Iar, bizar, în loc să fie găzduit într-un Guantanamo al vremii, defector-ul comunist Izmăneanu, neam de bolșevic, devine dăștept în cap vizavi de studierea… comunismului.
Cum să nu te crucești? El, crescut la sânul celei mai jegoase specii de comunism? Da, dar mirosim o explicație. Din 1983 devine colaboraționist, pardon colaborator al Europei Libere, un spațiu virtual (și radiofonic) comun în care, dacă aruncai un ac n-avea unde să cadă decât pe un agent (mai mic sau mai mare) al CIA. Care dădea și banul.
Vi se mai pare suspectă acum evoluția lui Izmăneanu? Nu-i așa că e logică treaba?
Băiatul ăsta, specialist în neomarxism, a avut spate și la comuniști, și în țara care conducea lupta anticomunistă mondială, SUA. Ar putea scrie o carte cu titlul ”De la Leonida la CIA, aventurile un om care și-a schimbat părul”. Căci năravul, nu. Bineînțeles, în lume, Vladimir a fost spălat și prezentat ca un creier, el fiind o biată muhaia. Vorba poetului, ”Din bube, mucegaiuri și noroi/Iscat-au (niște servicii) frumuseți și Lenini noi”.
Dar, cariera neobolșevicului a ajuns într-un cul-de-sac. Realizând, probabil, inutilitatea serviciilor sale mai după 90, i s-o fi tăiat stipendiile de la băieți, și așa s-a văzut obligat să se întoarcă la matcă. Să sugă și de-aici, că doar ai lui au făurit ditamai Republica Socialistă. Pentru d-alde ei, nu pentru noi…
Se vede, deci, că linia neomarxistă o ține bietul Izmăneanu de la țâta mamei sale la cucul lui Soros. Și cu ea o să rămână de gât și la Judecata de Apoi.
Ei, acest colos de moralitate, un titan al eticii, un trădator de aspirații naționale, s-a gândit să îmi de-a lecții de cum trebuie să vorbesc cu șacalii și cutrele neomarxiste (Izmă e inclus aici). Tata la neomarxiștii de aici, ca să îl imit pe Guță. Un ipochimen (na, că n-am putut să mă abțin, tiriplicule) care împrăștie bolșevism, un infectat de ciumă roșie, un buboi din care se scurg ziceri din Marx, Lenin și, mai nou, Soros.
Măi, tovarășe Izmăneanu, să știi că 99 la sută din cuvintele folosite de mine în articolul dedicat slugii voastre, Melania Cincea, se regăsesc în DEX, iar restul prin dicționarele de argou sau jargon. Dar, mata dormi cu Capitalul sub pernă, n-o să te obosești și pe parte culturală… Totuși, îndrăznesc să bănuiesc ce te-a oripilat. Sintagma ”grizetă la ciclu”, nu? Ca să te lămuresc: grizetele sunt tot niște femei, știi viețuitoarele alea de care nu prea am auzit că te-ai apropia. Femeile au ciclu. Că să poată face copii. Bolșevici sau nu. După o vârstă nu mai au. Dar cine a fost grizetă cu ciclu, e grizetă și fără ciclu. În plus, e clar că nu ai de unde ști, nici nu îți poți imagina cât de curată și de discretă e o grizetă la ciclu.
Și acum, son of a bolșevic (;)) ce ești, să trecem la lucruri mai serioase. Ai făcut dumneata public faptul că, dacă onor cetățeanul-președinte KWJ îl pune pe Muraru ambasador la Washington, renunți la cetățenia română. Parfum! Ți-a dat Dumnezeu gândul cel bun! Dar n-ai putea și părăsi piciorul ăsta de plai? Că se caută experți în comunism în toate junglele Pământului? Nu te bate un gând? Nu vrei tu să ne scapi de râgâielile tale care put a Stalin? Hai, că poți, fă un efort. O punem și de-o chetă ca să-ți plătim un loc la business class, jur!
N-o mai fi așa mult și s-o duce neobolșevicul pe alte meleaguri, mai spornice pentru teșchereaua lui.
Pat, tu!
Ninel PEIA
PS: să nu uit: a mai ieșit una la rampă să o apere ca o leoaică pe Cincea-sorosista, una pe nume Aramanca. Jurnalistă, desigur. Și încă una premiată. Spre exemplu, în 2005, a luat premiul Asociației Ziariștilor Maghiari. Urmează premiul Ziariștilor Antiromâni Neomarxiști, așa să știți!
Discussion about this post