Fiinţa umană este un dar al naturii, dar viaţa sa devine un drept.

DE LA DAR LA DREPT

Lumea este constituită din oameni, drept care i se mai spune şi omenire sau umanitate. Fiinţa umană este un dar al naturii, dar viaţa sa devine un drept. Saltul de la a fi (născut viu) la a trăi (în colectivitate) este o lege a firii (respectată sau nu) care devine lege a convieţuirii (obligatorie prin acţiunea statului în care are loc ceea ce numim evoluţie umană în cadru şi context social, adică civilizat.

De multe ori, darul naturii pentru adepţii teoriei darwiniste (chiar al lui Dumnezeu, mai ales pentru iubitorii creaţionismului), în diferite circumstanţe de loc, mai ales de tradiţii şi, în special, religioase, nu poate accede la statusul de drept, ocrotit de justiţia care pune sau face ordine în organizaţiile sociale, aşa încât oamenii rămân la stadiul de exemplare, indivizi, simpli vieţuitori fără să-şi poată exercita măcar purtarea de grijă şi asigura trebuinţele primare. Aşa se face că istoria, consemnează diferite aspecte ale aşa zisei exploatări a „omului” de către om (dacă nu cumva ghilimelele trebuie folosite pentru al doilea… om!), iar în cazul culorii pielii sau a unei anume rase umane dramatismul fiind incredibil.

Deşi în timp, aşa zisele comportamente tiranice, inchizitoriale, dictatoriale, de apartheid  (mai ales ale unor metropole gen Marea Britanie, Franţa, Olanda, Portugalia, Italia, Spania, Belgia, Germania, pentru coloniile lor, cum şi cele ale SUA pentru indigenii „lumii noi” , Turcia pentru ţările închinate Înaltei Porţi sau URSS pentru ţările „lagărului socialist”, sau atrocităţile imperiale japoneze, ca să mă refer la mai marii democraţiei mondiale de azi!) au dispărut ori s-au estompat, locuitorii (născuţi egali) ai planetei au (dacă au) acces diferit la mult invocatele şi trâmbiţatele „drepturi ale omului” de pe Terra unde democraţia (cea reală, elenă) se aplică potrivit unor criterii diferite de la Afganistan sau Arabia Saudită, China ori Rusia şi UE sau Australia. Ca să nu vorbim de faptul că şi-n aceste habitate planetare enorme (ca spaţiu şi ca populaţii) legile coexistenţei sunt aplicate diferit. Bunăoară, în China e permisă pedeapsa cu moartea, în unele ţări arabe funcţionează aşa-zisul fundamentalism islamic, iar aquisul comunitar se aplică, adeseori, cu viteze diferite, încât tendinţele hegemonice sunt cam ca aspectele de autoritarism criticate c-ar fi în spaţiul rus.

Ne de mult, vorbeam de sclavi pentru o mare parte din populaţia terestră, mai ales cea din Africa şi America Latină, iar dezvoltarea invocatelor metropole nu poate fi deconectată de la beneficiile (avuţiile exploatate din colonii) materiale din acei ani de dominaţie şi dictat. Ca tragedia existenţei să fie completă, au venit în iureş, ritmic, cu pondere mai mare sau mai mică, locale şi mondiale, războaiele, în care tot cei mulţi şi simpli au plătit cu vieţile lor pentru mai binele unor actori suprastatal sau structuri mai mult sau mai puţin vizibile, statale sau interstatale, numite oculta, mafia, masoneria, illuminati, progresiştii, neo-marxiştii, globaliştii, guvernul mondial sau, de ce nu, talibanii.

(Printr-un joc de cuvinte, într-o carte de ficţiune, publicată cu mulţi ani în urmă, am scris că CIA – Celestul Imperator Atotţiitor –  ajutat de Treimea Decidenta a unor Vanea Kolesov alias Nell Roth, Li Tzî şi Al Kamer,  este stăpân peste Univers şi peste NOI – Noua Ordine Internaţională. Ei bine, se pare că fanteziile mele beletristice s-au dovedit premonitorii.)

Nu ar trebui să absolutizăm (deşi semnalul de alarmă trebuie tras, măcar pentru a se şti că se ştie!) căci „dreapta strâmbătate” a lumii a existat dintotdeauna, iar azi (când planeta sufocată de poluare, încălzire globală, secătuire de resurse, agresată de fenomene meteorologice extreme – cu aport de acutizare uman, numit război de nişă climatologic sau geo-fizic – , materializate în inundaţii, alunecări de teren, deşertificări, dezechilibre trofice, foamete, pandemii etc.) această realitate se pare că devine dezirabilă pentru mai marii finanţei, informaţiilor şi puterii militare, ce şi-au propus împuţinarea drastică a semenilor şi redimensionarea strategică a supravieţuirii în situaţie de criză, cu recurs la sfere de influenţă şi caroiaje de interese.

Strigătului celor mici i se pune surdină, dar zgomotul miilor de vuvuzele pe un stadion sau asurzitoarele lătrături ale sutelor de căţei, care se-nmulţesc şi mai mult şi care nu contenesc, sunt de natură să strice starea de linişte, pacienţa răsfăţului iahturilor, insulelor private, zborurilor cosmice sau cine ştie căror alte excese ale miliardarilor.

Poate c-ar trebui să ne-amintim un poem arghezian al curajosului şoricel (strămoş al progeniturilor de azi din capitala noastră europeană, al cărui sector de frunte condus de o doamnă venită din ţara lui Napoleon, a fost invadat de neamul lui Chiţ-Câţ!) care nu s-a temut de micuţele albine când a jinduit la fagurii din stup, astfel că unitatea de acţiune a himenopterelor l-a anihilat imediat, izolându-l în sarcofag de ceară ce duce cu gândul la Cernobîl şi Fukusima, pentru a i se pierde urma şi anula efectele expansioniste şi nocive.

Revin la rolul căţelului (în ţările mari identificate cu ursul care-şi vede de drum impasibil, se poate numi ogar, doberman, copoi, dulău, respectiv câine!), un micuţ care poate realiza surprinderea, poate descoperi răufăcătorul, poate să-l sperie şi chiar să-i rupă pantalonii dacă nu-i ajunge la beregată. Acel căţel, în ţările mici de care nu se ţine seamă, care sunt tracasate şi umilite, care aşa cum sunt considerate aliate, prietene sau partenere, la fel sunt şi desconsiderate, ca mai ieri de către fraţii noştri mai mari din Răsărit, poate fi metafora pentru un partid incisiv, incoruptibil, ne-spurcat la alianţe împotriva naturii, o buturugă mică a românismului (dacă codrii fraţi cu românul au fost defrişaţi şi exilaţi cu complicitatea puternicilor autohtoni ce au frâiele actuale!), cu rădăcini istorice în solul naţionalismului şi iubirea de glie a neamului românesc, un grup al oamenilor sacrificiului şi dăruirii, al onorii şi binelui public, un partid care să lupte astfel ca darul divinităţii care e Omul să devină dreptul vieţuirii în drumul pentru lumina, sănătatea, pacea şi belşugul celor care vin. Căci, nu-i aşa, suntem români şi… punctum!

Sus Patria! Vivat Naţia! Trăiască Omenirea! Ave Terra!

General (r) Prof. Univ. Dr.  Nicolae Rotaru

Vicepresedinte Partidul Neamul Romanesc