Politica, din totdeauna, a fost o preocupare umană majoră numai de bine, cu determinare și orientare direcționate în primul rând social, cu efecte inplicit benefice în plan existențial. Răul nu trebuie și nu își poate găși locul pentru a exista în/ca politică.
Grupuri umane organizate special au elaborat și transpus cu permanentă în practică planuri și programe politice, adică de bine. Ca urmare, persoane individuale au făcut din politică o preocupare, pentru unii pasională, devenită adesea și o meserie. Factorul social a exprimat, cu mai multă ori puțină cunoaștere și entuziasm participativ, valuri succesive de atitudini politice.
În societatea românească în care am trăit și trăim, valurile de atitudine politică (de bine) au fost puțin simțite, iar entuziasmul și mai puțin evident. Justificarea este dată de lipsa personalității în/a politicii, suplimentată de slaba personalitate a celor determinați sau chemați să o elaboreze și să o practice.
În continuare, dorim să prezentăm câteva aspecte relevante cu privire la personalitatea în/a politicii și astfel să înțelegem mai convingător politicianul cu/ca personalitate, indiferent de curentul și culoarea politică pe care le deservește.
Personalitatea în/a politicii reprezintă ansamblul organizat de valori, interese, scopuri, percepții, trăiri și efecte pe care le provoacă, în întreg, forma și conținutul unui proiect, plan, program sau creație intelectuală din sfera politicii, adică a binelui, asupra omului și comunității umane, plasându-se în conștiinta cetățenilor, pentru a învața, înțelege și trage concluzii, dobândind în felul acesta o gândire și un comportament personale și de grup, dorindu-se și capatarea unei experiențe calitative pentru viață.
Mai simplu exprimat, prin capacitatea lor specialiștii oferă elaborări, adică politici, care cuprind cu suficiență valorile cerute și necesare factorului social, pentru reacții pozitive și participare activă și conștientă la viața de zi cu zi a societății.
Personalitatea politicianului (crează, aplică și face sau deține un rol în politică) reprezintă numai individual aceleași elemente enumerate în definiția de mai sus, care îl determină să-și însușească valorile, să se adapteze situațiilor și să dobândească experiență pentru a putea concluziona realitatea, determinându-i astfel nivelul de conștiință.
Desprindem adevărul că nu este ușor să creezi și să faci politică (adaptare. aplicare, susținere, modelare etc. de valori pentru factorul social), iar politician cu personalitate (radiază valori) nu poate fi oricine.
În tot timpul în spectrul politic românesc, aceste două probleme au părut facile și la îndemână oricărui curajos tupeist din societate. Uităm astfel ușor (aviz amatorilor) că politica se elaborează și se face cu aport creativ personal și colectiv și cuprinde și evidențiază multă personalitate.
Politicianul cu personalitate nu apare după alegeri electorale, nici din „spuma marii”, nici în urma studiilor urmate „pe afară”, nici nu se prea moștenește, ci după o practică riguroasă în timp, pentru a realiza multă învățare și dobândi suficientă responsabilitate.
Studii analitice pe problemele expuse ne rețin atenția în legătură cu existența a prea multe carențe în politică românească, datorită caracteristicilor diminuate de personalitate în elaborare.
Motivele nu sunt prea greu de înțeles: calitatea îndoielnică a elaborării, evidențierea insuficientă a valorilor pentru factorul social, determinările externe care apar ca o “mâna în gât și o unghie în ceafă”, toate însoțite solidar cu fenomene de corupție și trădare, care duc la aprecierea că de fapt nu prea este politică.
În acest spectru au fost elaborate și puse pe rol politicile până la nivel național, timp de peste trei decenii, cu multiple carențe și fără personalitate, care au generat multă nemulțumire națională, chiar și uimire internațională, prin efectele uneori devastatoare înregistrate în plan de securitate națională și în domeniile economico-sociale, în ambele cazuri greu de recuperat.
Factorul managerial național cu responsabilitate juridică, împreună cu politicienii noștri în domeniul politicilor au făcut elaborări, transpuneri, imitații și au lucrat în practica politică după vorbele beneficiarului: “pe repede înainte”, “noaptea că hoții”, să fie făcut, că așa se cere etc.
Ar mai fi o problemă de analizat și anume că o politică modernă care corespunde interesului național presupune evidențierea unei temeinice personalități în elaborare, susținere și aplicare, altfel rămâne o simplă compoziție amorfă, fără posibilități de adaptare la realitățile în dinamică și puțin acceptată ca factor de bine în mediul social.
Concluzionam că politica cu personalitate este un proces creator permanent și dinamic, nu o aplicare a doctrinelor politice la modă sau impuse ca globalizare. Politica globalizării poartă o amprentă a unui grup restrâns de dominatori, fiind de fapt un „cocktail politic” cu urme evidente de fascism, neocomunism, neomarxism, neoliberalism, comunitarism etc., cu un gust greu de definit și mai greu de îngurgitat.
Politicienii cu personalitate se formează la „școala practicii politice”, școală curentă zi de zi din societate, nu la școlile marilor universități euro-americane. Acestea dau numai suportul devenirii ca politician cu personalitate. Totodată, nu sunt nici o copie și o afișare a unor modele politice „de pe sticlă”, nu apar „din valurile marii”, dar din “ceață da”, ci parcurg pe bază de cunoaștere și experiență personală câteva etape.
Așa se face că politica fără personalite (elaborare, susținere, aplicare și respectare în practică) predispune la abateri serioase de la moralitate, datorie și responsabilitate, într-un cuvânt favorizează corupția. În egală măsură, face posibilă înșelarea încrederii prin neloialitate și fapte reprobabile, ceea ce conduce la trădare. Ambele cu spațiu de manifestare până la nivelul național.
O prima, „etapa preliminară” constă în cunoașterea, contemplarea și înțelegerea realității din jur și a societății în ansamblu, pe care tinerii politicieni cu posibilă personalitate le studiază, apoi pe aceste temeiuri le adaptează și le însușesc pentru proiecte, planuri și programe politice. Acesta este contextul în care viitorii politicieni își pun astfel bazele personalității în politică.
O altă etapă poate cuprinde selectarea datelor de cunoaștere în domeniu (culegere, triere, aranjare după criterii lucrative viitoare, stocare), ce formează o viitoare bază informațională de lucru, fiind necesară pentru conturarea pe baze ideatice a personalității politicianului.
Etapă principală și cea mai importantă în imprimarea unei personalități a politicianului vizează completarea permanentă cu noi cunoștințe și organizarea lor lucrativă, în vederea dobândirii capacității de a stabili configurația unui proiect (scop, obiective, direcții de acțiune, priorități etc).
Aici este locul unde politicianul poate începe etalarea și manifestarea personalității pe bază de concluzii în urma diferitelor acțiuni și situații petrecute de-a lungul experienței individuale, punând o oarece amprentă proprie, ce poate exprima caracterul definitoriu și trăsăturile distinctive ale acestuia.
Toată activitatea de elaborare nu se încheie, este nevoie de aportul de creativitate. Cel mai adesea se caută atingerea unei suficiențe în adaptarea unei doctrine politice la realitatea și specificul național, satisfacerea deplină a interesului național, acoperirea cu resursele necesare și asigurarea garantată a utilității de bine pentru beneficiar.
Realizarea cerințelor mai sus exprimate, presupune un efort de gândire personală și colectivă, de valorificare selectivă a experienței și de creativitate individuală și reunită din partea fiecărui participant și a tuturor colaboratorilor la elaborarea și transpunerea în practicii a politicii. În această etapă personalitatea politicii se întărește, evidențiază și se amplifică prin modernizarea adecvată a conținutului.
Vom regăși rezultatul ca feed-back, primit pentru valoarea de personalitate individuală folosită la elaborare, dar și că amprenta de personalitate a politicii, care trebuie să dispună și de disponibilitatea de completare și de corecție în caz că este necesar.
Suntem surprinși neplăcut de faptul că personalitatea elaborarilor politice de până acum și deopotrivă manifestarea personalității politicienilor sunt tot mai puțin vizibile și greu de remarcat. Ele întradevăr așa sunt, nu că nu avem capacitatea de a le identifica sau de a le înțelege.
Dar sunt foarte vizibile semnăturile politicienilor, uneori „că primarii”, votul cu ușurință dirijat (urmărește degetul) și pentru a scapa de obligație în diferite activități parlamentare, o vehemență gălăgioasă de riposte (ton ridicat) la tribuna camerelor parlamentare, o negare uneori dură (huooo…) și fără soluție a unor probleme majore la microfon și alte multe aspecte ridicole din activitatea parlamentară exprimate pentru validarea conținutului documentelor care formează legislație, programe, planuri pentru binele societății etc. Toate evidențiază un grav declin bazat pe degringolada în politica românească.
Suferim acum de un grav sindrom de neputință generat de activitatea superficială și deseori lipsită de profesionalism din instituiile statului, de delăsarea manifestată de pilonii din societatea românească, dar să se șție că acesta nu este sfârșitul existenței personalității politicii romaneșți.
Neamul Românesc are vitalitatea necesară ca prin noi construcții parlamentare, guvernamentale și societale să poată recupera urmările nefaste ale actualei situații politice din țară, generată cu premeditare de actualul factor politic modest, cu politicieni de slabă personalitate.
Toate cele semnalate ca negative, nu fac altceva decât să blocheze sau să grăbească procesul adevărat al perceperii și cunoașterii personalității politicii și pentru formarea de politicieni autentici. Blocajul este caracterizat prin lipsa logicii și capacității de elaborare științifică în politică, acoperite de un entuziasm bolnăvicios de „tribună politică” și o „folozofeală” cu multe prețiozități în mesaj, demonstrând în linie de fapt incapabilitatea instituțiilor politice și persoanelor politice de a realiza dezvoltarea și modernizarea proprie și permanentă a întregii societăți.
Personalitatea în/a politicii o recunoaștem și prin trăsăturile naționaliste și integratoare echilibrate și logice din conținutul original, prin evidențierea specificului românesc și cum corespund realizării interesului național, fiind oricând în măsură să creeze în interior și exterior premizele cooperării instituționale și colaborării internaționale.Î n același timp, prin conceptele, motivarile și explicațiile oferite asigura o aplicare a lor coerentă în practica politică, o claritate acțională în orice domeniu societal și o adaptare permanentă la noi cerințe și exigențe ale modernizării.
Personalitatea politicianului în contextul unei politici raționale, vizionare și previzionare trebuie să fie marcată puternic de patriotism, va trebui să degaje o grijă deosebită față de om, să dea persoanei un comportament distict, o gândire mereu novatoare și în spiritul perfecționării permanente, în măsură să răspundă la întrebările clarificatoare: cine? ce? care? cum? de ce?
Cele două concepte din sfera analizată, numai strâns legate au valoarea dorită în orice activitate și acțiune politică. Devine evident că omul, care face și imprimă politicii personalitate este politicianul, util în orice societate, iar politica rațională îi modelează comportamentul, îl face cunoscut și recunoscut, capabil să se înscrie și într-o altă caracteristică a politicii cu personalitate, cea denumită suveranism.
La noi atât politica cu personalitate sau personalitatea în/a politicii, dar și politicianul cu personalitate, în contextul dinamic și complex al realităților din zilele noastre au nevoie de câteva trăsături distincte cu rol de moderare oportună și modelare permanentă, cum ar fi:
-suficientă stabilitate a politicii în manifestare societală și socială, cu rezistență emoțională pentru cei ce instrumentează planuri și programe politice;
-mare deschidere a orcărei politici pentru valorificarea experienței, adaptabilitate permanentă, inovare și creativitate naționale, gândire analitică și prospectivă pentru valoarea strategică a oricărei politici cu personalitate;
-direcționarea permanentă a unui apel politic la/către conștiința pentru realizarea succesului, declanșarea de inițiative deosebit de utile, detalii pentru înțelegere, fiabilitate în aplicare, continuitate funcțională etc;
-consimțământul oricărei politicii dobândit la nivel național pentru cooperare în aplicare, colaborare în modelare, îngrijorare pentru unele evoluții neprevăzute și efecte controlate;
-politica trebuie să prezinte un mecanism de control și influențare radiantă în plan social și societal, care să asigure urmărirea permanentă a feed-back-ului, care devine o obligație permanentă.
În studii privind personalitatea în/a politicii am întâlnit modele diferite care se regăsesc cu prisosință și la noi. Numai amintim politicile cu preocupări reduse față de factorul social, care au produs o opoziție permanentă și ierarhică, dar cu puține efecte de ameliorare. Nu puține au fost și politicile care au favorizat în exces un factor de sine conștient, producând nemulțumiri, împotriviri, rezistente la aplicare, proteste chiar din afară etc. Mai periculoase au devenit cele care au avut o insuficientă elaborare în cunoștință de cauza, fiind de imitație, impuse ori copiate, după modelul „las-o ba, că merge așa”, care și acum unele dintre ele produc disfuncții economico-sociale nebănuite suficient, neprevizionate sau cu extensia influențelor negative „de afară”.
Concluzia cu „vinovăția fără vină” se desprinde cu ușurință: nepriceperea celor implicați, lipsa de preocupare pentru autoevaluarea corectivă a propriei politici, cărdășia unor instituții ale statului care au trecut cu vederea grave inadvertențe (“serviciu contra serviciu”) și Parlamentul României, care a trecut „pe grabă” suporturile legislative ale politicilor incriminate. Lipsa unui ghid național pentru elaborarea politicilor cu folosirea întregului arsenal birocratic s-a făcut simțită cu consecințele pe care „noi beneficiarii” le-am suportat și o mai facem în continuare.
În ceea ce privesc politicienii cu personalitate, aspectele sunt mult mai complexe și vizibile, că așa este natură umană. Pentru a prezenta cât de cât real situația politicienilor noștri ne-am folosit de câteva criterii de evaluare și apreciere, identificând și definind tipuri și modele de o mare și hazlie diversitate:
-plini de „creativitate” și cu idei strategice preconcepute, care dispun întotdeauna de un plan pentru orice problema politică;
-„inventivi” cu o sete nestinsă de… cunoaștere politică, dar neidentificată suficient în detaliile domeniului;
-tăcuți cu înțelepciune, misterioși oriunde, dar nu lipsiți de idei pentru controverse în împrejurări politice complexe;
-persoane patetice, cu un ușor iz poetic și care degajă pe ici pe colo altruism politic, „săritoare” întotdeauna cu dorința de a susține o cauza politică „bună”;
-recunoscuți că „lideri carismatici” și capabili de motivații politice, care fascinează până la lacrimi auditoriul;
-spirite mult prea libere, sociabile în gașcă, entuziaste la masa comună și creative în încurcături politice, care întotdeauna au un motiv să zâmbească;
-protectori dedicați, plângăcioși și blanzi că pisica…, cu instrumente adecvate și pregățiți să apere ce le este drag în politică;
-administratori excelenți, chiar de neegalat în gestionarea de înțelepciuni politice pentru influențarea oamenilor și implicarea în controlul proceselor/fenomenelor economico-sociale;
-persoane extraordinar de afectuoase, sociabile și afective de o popularitate aparență, întotdeauna săritoare pentru a ajuta pe „cei ce trebuie” în politică;
-experimentatori curajoși în logică-ideatică politică, cu mult simt practic, adevărați „maeștri” în mânuirea tuturor tipurilor de „unelte” ale comunicării în politică;
-cu calități artistice, ușor adaptabili și plini de fermec, întotdeauna pregățiți ca în poligonul dezbaterilor politice să exploreze și să încerce comunicări noi;
-persoane destul de inteligente, energice, cu bune percepții politice, care au plăcerea de a trăi periculos, până la limita riscului;
-amfitrioni spontani, spirituali, de bună speță rurală și de periferie, entuziașți cu înțelepciune populară, pentru care viața merge oricum înainte și nu este niciodată plictisitoare în politică.
Va recomand să completați un joc de puzzle, cu politicieni cu personalitate cu folosirea modelelor criteriale de mai sus. Succes pentru o satisfacție deplină. Veți descoperi și pune în căsuțele corespunzătoare politicieni cu personalitate pe categorii diferite de vârstă, ocupație și funcție politică, situați într-o ierarhie de la nivelele administrative locale, până la guvernamentale și parlamentare, dar și cu atribuții și însărcinări internaționale, la care se adaugă liber profesioniștii etc. O să constatați și Dv. că “Mare îi grădina ta Doamne…”
Sunt politicienii cu personalitate la noi, caracteristici fiecărei generații sunt persoane total conștiente de prezentarea lor fizică și comportamentală, alții de multe ori afișeaza și aparențe și etichete false, dar cu sentimentele sunt total diferiți. Ca atare, își asumă diferite mășți, roluri, atitudini și comportamente adaptate cu grijă la context, uimind, entuziasmând ori dezamăgind auditoriul, rolul acestora deseori nefiind aprobat social pentru a acționa în diferite situații și inprejurari. Mai grav este faptul că un politician cu personalitate poate juca mai multe roluri, dar fără a avea cele mai adecvate trăsături de personalitate, ceea ce face ca să nu înțeleagă suficient rolul de jucat.
În final, concluzionam că personalitatea în/a politicii a devenit o manifestare autentică de suveranism, ce nu exclude integrare, dar obligă la (pre)viziune de colaborare internațională. Personalitatea politicianului, vrem nu vrem, este și va fi în principal aceea care înglobează suma tuturor experiențelor și emoțiilor fiecăruia cuprinse în patrimonial său biologic.
Gl. bg. (ret.) prof. dr. Constantin ONIȘOR
Membru corespondent AOS-R
Secretar General Partidul Neamul Românesc
Discussion about this post