În Delta Dunării, acum s-a creat o situație deosebit de complexă și dinamică. Este vorba despre amplificarea acțiunilor ferme ale Ucrainei de a deschide unilateral, și până de curând pe ascuns, o nouă cale de navigare fluvio-maritimă în partea finală a sistemului dunărean, pe Canalul Bâstroe și în continuare pe Brațul Chilia. Aceasta reprezintă un caz major și deosebit în conjunctura actuală, prin efectele ce poate să producă. Ele depășesc cu mult geografia fluvio-maritimă celor două state vecine, Ucraina și România. Prezentăm în continuare câteva aspecte concrete.
- Definirea problemei și prezentarea de date
Avem de-a face cu un proces complicat și destul de îndelungat (activ de aproape două decenii), amplificat și accelerat în ultimul timp de posibilitatea finalității confruntării militare ruso- ucrainiană.
Pentru prezentarea situației am avut în vedere două aspecte direcționale. Desfășurarea în timp de lucrări fizice de amploare, specifice navigației în Delta Dunării, în exclusivitate în partea din interiorul granițelor Ucrainei, dar și preocupările juridice discrete și pe multiple planuri internaționale din partea vecinului nostru pentru confirmarea, consacrarea și extinderea lucrărilor și pe Brațul Chilia. În final se dorește includerea lor pentru multiplicarea rețelei navigabile fluvio-maritime în Delta Dunării cu recunoaștere europeană.
În justificarea acestor acțiuni, conducerea politico-militară de la Kiev a invocat în ultima vreme rațiuni economice, dar și determinări ale operațiuni speciale declanșate de armata rusă împotriva statului ucrainian, luând astfel mai mult în considerare și preocuparea pentru deschiderea unui nou canal navigabil al Dunării (în afara Brațului Sulina), pe canalul Bâstroe (pe lungimea din interiorul granțielor sale) și în continuare pe Brațul Chilia, până la localitatea Reni. S-a prevalat, desigur de necesitatea și utilitatea și a altor căi de comunicații fluvio-maritime în acest areal, cele existente fiind compromise de război. Au denumit această realizare strategică în devenire, în acte oficiale drept Canalul ucrainian Dunărea-Marea Neagră.
Pentru o mai bună înțelegere a problemei oferim și câteva date concludente despre această lucrare fluvio-maritimă ucrainiană. Fluviul Dunărea formează o singură Delta, cu o suprafață de 6000 kmp, ce reprezintă 2,5% din teritoriul României, iar Brațul Chilia are o delta proprie, cu o suprafață de 40.000 ha.
În totalitate, Delta Dunării se situiaza pe locul trei în Europa (Volga și Gubanul generând delte mai mari).
Delta Dunării este protejată prin convenții și acorduri europene și de către UNESCO, având câteva unicități patrimoniale internaționale din regnul vegetal (cea mai compactă zona de stufăriș de pe glob – 1500 kmp) și din regnul animal (cea mai mare colonie de pelicani), la care se adaugă alt unicat – pădurea seculară Letea. Toate acestea, o fac un obiectiv turistic deosebit de valoros în sud-estul Europei și nu numai, cu un potențial economic divers și profitabil, un habitaclu cu terenul/pământul mereu în extindere, găsindu-și astfel un bine meritat loc în patrimoniul mondial.
Pentru o cunoaștere mai bună facem și alte precizări utile: ca ecosistem cuprinde numai Delta românească (credem noi o mare eroare de mediu), cu cuprinderea a două rezervații protejate (Rezervația Biosferei Delta Dunării și Rezervația Biosferei Dunărea), ceea ce atrage atenția ca orice intervenție umană nepotrivită poate deveni și catastrofală.
Este interesant de cunoscut ce a stat la baza gândirii economico-politico-militare a conducerii ucrainene materializată prin accentuarea și punerea în aplicare a intenției autorităţilor de a se realiza pe teritoriul lor, dar în strânsă determinare cu toată Delta Dunării, un canal de legătură Dunărea -Marea Neagră, prin utilizarea Canalului Bâstroe, care traversează propria deltă.
Scopul apare bine și clar definit, de a se permite Ucrainei să dobândească astfel o cale proprie de acces navigabilă fluvio-maritimă, care în timp poate dobândi și alte destinații strategice într-un context regional legat de Marea Neagră și Gurile Dunării.
Din proiectul de baza a rezultat lungimea Canalului Bâstroe de circa 10 km, cu o finalizare cât mai repede, după zicala românească „ce-i făcut este bun făcut”, lucrările fiind estimate la câteva zeci de milioane de euro.
Este cunoscut că acum vasele fluvio-maritime ucrainene trec prin România și numai astfel ajung la Marea Neagră. Până în anul 1997, s-a folosit un canal ucrainean ajutător (denumit Prorva), devenit impracticabil și apoi abandonat după o folosință de câteva decenii.
Motivul de mai sus exprimat ca necesitate are și alte efecte favorabile, frecvent invocate de guvernul ucrainean pentru această realizare în curs de dezvoltare rapidă, tacită și mascată local insuficient, și anume revitalizarea porturilor din Delta lor și de pe Brațul Chilia „moarte„ după anii ’90.
Dar toate aceste preocupări ucrainene ilegitime de atunci, încalcă grosolan o realitate, că arealul vizat se încadrează în Delta Dunării și împreună beneficiază în prezent de un regim de protecţie de mediu și ecologică integrată. Așa se face că orice activitate umană, care intră în contradicție cu natura în areal, este interzisă, mai ales privind realizarea unor obiective ce pot aduce și produce modificări importante configuraţiei și peisajului specific.
Mai înainte, dar și acum, conducerea Ucrainei ignoră realitatea de mediu, în gândirea și practica lor primează avantajele deosebite în plan economic pe care le aduce lucrarea fluvio-maritimă în sine, indiferent de deznodământul confruntării militare pe care o susține cu ajutor euroatlantic și american.
În limba ucraineană, canalul analizat era denumit Novo Stambulskoye, este situat aproximativ la mijlocul Deltei ucrainei, în apropiere, dar în aval de orașul Vilcovo (la circa 7 km), arealul respectiv mai are și alte canale (unul este Prorva) cu posibilități ca prin amenajări mai puțin costisitoare să dobândească și alte întrebuințări de protecție.
Este evident că avantajele ucrainene sunt foarte mari și poate de aceea se aud tot mai puternice reacții la nivel politic, că orice împotrivire din partea României este tardivă și contradictorie în plan local, regional și european. Ca rezultat, Ucraina se afirmă, cu tot mai mult abuz și lipsă de respect diplomatic și politic, că “nu au nici un motiv și nu va suspenda extinderea și finalizarea lucrărilor la canal”, chiar dacă efectele pot fi catastrofale și irecuperabile în Delta Dunării româneaști. Am citat din documente oficiale și presă internațională.
- Cateva repere istorice și de realitate dinamică
Problema unui nou Canal Dunăre-Marea Neagră, în afara Deltei Dunării, a făcut obiectul unor discuții interesante, mai mult pentru a ne informa, încă din perioada când eram vecini cu URSS.
Datorită remarcabilei sale biodiversităţi, Delta a devenit din anul 1995 Zonă Umedă de Importanţă Internaţională, conform Convenţiei Ramsar (sub egida UNESCO).
Cu același prilej, s-a afirmat că Delta secundară a Braţului Chilia al Dunării este cel mai nou pământ/teritoriu din Europa, dezvoltându-se continuu, chiar sub ochii noştri.
În urma unor documentări instituționale și din materialele presei vremii am selectat câteva date, care ne edifică într-o oarecare măsură în legătură cu începuturile problemei analizate, pe care le pun și la dispoziția cititorului.
Lucrările de pregătire a canalului se pare că au început deja, mai timid, în octombrie 2001, prin acţiuni de reconfigurare, prin lărgire și adancire (de la 2-2,5metri la 5,85 m) a căii navigabile, având ca efecte dislocarea unor mari cantități de nisip şi noroi, ce a făcut posibilă reducerea cu 5.600 ha a Deltei ucrainene.
În același timp, autorităţile ucrainene au acordat statutul de zonă economică şi a redus astfel suprafaţa Rezervaţiei, în mod proporţional cu zona afectată de construirea canalului.
Pentru controlul navigației lucrative pe viitorul canal au instalat posturi de ghidare pentru nave în localităţile Reni (la vărsarea Prutului în Dunăre), Vilcovo (din apropierea țărmului Mării Negre) şi pe Insula Şerpilor.
Inaugurarea oficială a construcţiei canalui navigabil în Delta ucraineană s-a făcut la începutul lunii mai 2004, iar dragarea (cu firme germane) a început doar la jumătatea lunii.
Guvernul ucrainean a primit în prealabil opt alternative propuse pentru acest canal ( două sugerate de misiuni speciale ale UNESCO şi Convenţiei RAMSAR). Rămâne greu de înțeles “pentru naivi” de ce s-a optat pe varianta canalului chiar în centrul Rezervației Deltei proprii, canal cu o denumire sugestivă în limba rusă.
România a cerut cu insistență în câteva rânduri (fără răspuns sau măcar ecou) revederea expertizei de mediu și ecologice europene asupra canalului ucrainean, invocând numai implicații asupra Golfului Musura prin colmatare și reducerea debitului apei astfel, mărirea Insulei pelicanilor și posibilitatea blocării Canalului Musura (granița finală cu Ucraina).
Bilateral s-a cerut examinarea împreună a situației ecologice de-a lungul frontierei dunărene, cu un răspuns critic și dur din partea vecinului de la nord ce Brațul Chilia, “că am privatizat Gurile Dunării”, prin cele patru canale (trei naturale/brațe fluviale și unul amenajat).
În perioada pregătirii deschiderii lucrărilor și un deceniu și jumătate mai târziu au fost luate atitudini de contestare a proiectului canalului de către statele dunărene, la care s-au adăugat UE, SUA, ecologiști internaționali și societatea civilă europeană. În consecință, grupul de finanțare a Convenției Ramsar a oprit susținerea lucrărilor canalului pentru o scurtă perioadă de timp.
S-au continuat efectuarea de studii internaționale, care au confirmat impactul major asupra sistemului de mediu și ecologic al Deltei Dunării. Amintim în acest sens întâlnirile grupurilor de specialiști de la Berna, Ramsar și ale asociațiilor naționale și internaționale pentru protecția Dunării în toată această perioada.
În acest context s-a înaintat și un memoriu cu problemele românești ale Deltei Dunării la Curtea de Justiție de la Haga, cu constatarea ulterioară că efectele juridice aplicabile nu sunt și vizibile pe teren.
Drepr consolare tardivă, Convenția ESPOO (pe probleme de mediu, din 1997) s-a sesizat, a constatat și a afirmat faptul că nu s-a produs consultarea României de către Ucraina în problemele Canalului Bâstroe.
La acțiunile de împotrivire diplomatică ale țării noastre s-au asociat și organizații ecologiste de prestigiu, care au luat atitudini, dar destul de timide, așa cum au fost, bunăoară World Wildlife, Birdlife Internațional și Wetlands Internațional.
Au mai fost și alte forme de împotrivire: două petiții internaționale de protest, una a românilor din străinătate și a două a ziarului Ziua, fiecare au strâns zeci de mii de semnături, iar ONG-ul Inițiativa Civică Română cu Comitetul pentru Delta Dunării a protestat la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei.
Cu toate acestea, începând cu luna mai, 2004 se pune în aplicare execuția proiectului canalului, cu câteva aspecte vizibile: 11.05.2004, deschiderea festivă a lucrărilor; august 2004, gata prima etapă, caracteristicile canalului fiind adâncime 7,65m și lățime 85m; toamna 2005, începe a doua etapă, gata 2006, caracteristicile canalului cu valorile adâncime 8,32m și lățime 100m.
În data de 20 septembrie 2004, Greenpeace (organizaţie internaţională de protecţie a mediului) s-a opus planurilor Ucrainei de a construi Canalul Bâstroe în Delta proprie, fără nici un rezultat concret și pe măsură în timp.
A fost de remarcat că sorbirea apei pe Brațul Chilia, din celelalte două brațe ale Dunării din Delta românească a atins 60%, ceea ce a dus la o scădere vizibilă și exagerată a debitelor de pe canalele mai mici și a voulumului de apă din japse și jipotine (laculete și lacuri) ale Deltei.
S-a recunoscut că un asemenea canal mavigabil suplimentar în Delta Dunării, pe lângă efectele catastrofale de mediu, cu toate valențele economice pe care le poate genera pe plan social, devine distructiv pentru habitacluri vitale, comunități umane tradiționale și toate formele de turism din areal.
Remarcăm numai un oarecare zbucium european cu împotrivire îndoelnica, de aceea fără rezultatele așteptate. Fie suntem îndreptățiți și trebuie să identificăm, o cârdășie chiar și în probleme de mediu și ecologice până la nivel european, fie este vorba de o insuficientă preocupare cu pricepere și cu responsabilitate din partea autorităților românești.
- Dinamica actuală a situației pe canalul Chilia-Bâstroe-Marea Neagră
În prima decadă a lunii februarie 2022 Consiliul de Miniștri din Ucraina într-o rezoluție, pentru prima dată, pomenește de proictul de canal, oferind și câteva date concludente:
-situare geografică- ntre Reni, Ceatal (pe malul stâng al Brațului Chilia), Valcovo, Marea Neagră;
-organizat pe trei sectoare cu caracteristici proiectate cu valori diferite: Reni-Ceatal-Izmail (lungime 54.06 km, lățime 120n și adâncime 8,03 m); Izmail-Valcovo (lungime 95,445 km, lățime 120 m și adancine 8,23m); Valcovo-Marea Neagră (lungine 19,021 km, lățime 60-85 m) și adâncime între 7,65-8,66).
Credem că este necesar ca experții noștri să măsoare dimensiunile declarate și realizate deja, întrucât se pare că cifrele sunt pe alocuri depășite, mai ales privind lățimile Canalului Bâstroe.
Prin schimbul de notificări pe linie de mediu, partea ucraineană a informat și cerut acord de la noi, tocmai în luna iunie 2022, numai pentru lucrări portuare la Izmai. O luna mai târziu, s-a cerut de la Ministerul Transporturilor și Infrastructurii o solicitare de punct de vedere în domeniul analizat. Răspunsul a fost negativ și trimis părții ucrainiene prin Ministerul Mediului din România.
Până la sfârșitul anului Ministerul Mediului din Ucraina publică Studiul de evaluare a impactului pentru proiectele investiționale notificate de statul vecin. De abia cu acest prilej am aflat că există o Rezoluție a Consiliului de Minstri din Ucraina pentru investițiile la canalul navigabil Ceatal-Izmail- Valcov. Până atunci? Dezinteres total și lipsa de responsabilitate românească.
Numai după aceste informații se organizează în România aducerea la cunoștință tuturor structurilor cu responsabilități la mare și fluviu, pentru a ajuta Ministerul de Externe în elaborarea unei poziții ferme a României față de lucrările Ucrainei. Noi credem că a fost o pasă interguvernamentală de informații și de responsabilitate în decizie și neinplicarea oportună până la nivelul cel mai înalt.
După un an, în luna februarie 2023, partea ucraineană, prin Ministerul Infrastructurii, anunță internațional că navele mari pot tranzita Canalul Bâstroe, acesta având caracterustici de navigație optime.
Deci, faptul că am descoperit târziu preocupările tainice și misterioase ale Ucrainei, iar acum fără nici o reținere a declanșat și dezvoltat lucrări pe întregul proiect, demonstrează o cârdășie politică în 3,5 actori (0.5 suntem noi) cu încălcarea grosolană a Convenției ESPOO, a Convențiiei de la Belgrad privind navigațiia pe Dunăre și a celorlalte Convenții și Acorduri internaționale.
Rămânem surprinși că nu s-au respectat nici precizările Comisiei Dunării de Jos privind interdicția dragărilor pe adâncime pe brațele fluviului, așa cum se prezintă informații în dezbaterile la nivelul multimedia națională. Și atunci este firesc să apară suspiciunea existenței unor negocieri prealabile sugerate “din afară” pentru realizarea grabnică a proiectului ucrainean.
Este grav pentru securitatea națională că nu știm public de fapt când au început lucrările semnificative la canal, avem doar vagi bănuieli despre preocupările mai vechi în acest sens și o oarecare certituine că s-a dorit demararea mult mai activă a proiectului înainte de începerea confruntării militare cu Rusia, folosind situația conflictuală drept acoperire și la nevoie o justificare, cerând indulgență față de partea română.
În ultimă instanță, Ucraina a cerut acordul statului roman (pe care la primit cam ilegal se afirmă în presă) pentru tranzitarea transporturilor de grâne către Europa, cu nave sub pavilion străin. De fapt și dragajele se fac cu mijloace aflate sub identitate străînă, mai puțin europeană.
S-a acordat ajutor Ucrainei pentru a-și transporta granele ieftine pe această cale fluvio-maritimă către țările UE (altă chestiune care generează întrebări), în detrimentul fermierilor români care au avut și au de suferit prin suportarea unei concurente neloiale cu consecințe falimentare.
- Avantaje economice pentru Ucraina
În proiectul pus în aplicare, în documente ucrainiene se arată că se va putea înregistra în timp circa 50 milioane de euro, cu amortizarea lucrarilor în mai puțin de 10 ani de funcționalitate activă și dezvoltare pe măsură.
Existența senalului navigabil pe toată lungimea să 170 km (pe Brațul Chilia și Canalul Bâstroe) va face să renască economic toată regiunea adiacentă, pe baza dezvoltării specifice, prin potențial de transport fluvio-maritim, cu o flotă națională fluvială, pe ruta mai scurtă și cu reduceri de taxe și alte cheltuieli, participare activă și avantajoasă la concurență comercială prin circulația continuă și în ambele sensuri, cu acces direct la porturile ucrainiene de la Marea Neagră.
Se asigura astfel condiții pentru dezvoltarea unei infrastructuri portuare și comerciale, care direct pot participa la modernizarea caii navigabile și în plus se crează premisele pentru control și acces de securitate și apărare la gurile Dunării.
Deci avantajele sunt foarte mari și de aceea orice împotrivire din partea României s-a dovedit tardivă, neputincioasă și chiar contradictorie în plan regional și european, ceea ce face ca Ucraina să afirme cu mai mult abuz politic că nu au nici un motiv acum să suspende lucrările la canal.
Transmitem în mediul internațional politicienilor interesați de soarta Europei, că nu se merită a sacrifica un loc atât de frumos, vital și atrăgător pentru toți, care este Delta Dunării în toată deplinătatea ei, pentru interesele geostrategice ale unei/unor viitoare entități statale din vecinătatea noastră și legată de dominație internațională.
Chiar dacă surprinzător în ultima vreme părerile factorilor de decizie politică națională sunt împărțite, confuze, contradictorii, oscilante, puțin profesionale și cu tendințe părtinitoare, se impune politic elaborarea unei adevărate strategii pentru salvarea Deltei Dunării în integralitatea ei.
Pentru conținutul acesteia specialiștilor le sugerăm câteva idei călăuzitoare:
-obținerea cu insistență a unor expertize ecologice și de mediu permanente asupra Brațului Chilia și Canalului Bâstroe, mai ales că lucrările sunt destul de avansate, dar și pentru întreaga Deltă a Dunării;
-găsirea de către specialiști a unor soluții ameliorative, cu variante și alternative de navigație rațională pentru salvarea Deltei românești;
-finalizarea condițiilor favorabile de navigație pe Canalul Dunărea-Marea Neagră, pentru a-l face atractiv și preferabil comercial, eliminând concurență directă cu canalul ucrainean;
-luarea de măsuri urgențe pentru păstrarea la parametri de normalitate a Canalului Musura, care este în continuarea Brațului Chilia;
-propuneri pentru consultări, tratative și negocieri cu asistență europeană și internațională necesare identificării și definirii unor probleme de cooperare pentru întreaga Delta Dunării și cu soluții de mediu și ecologice de-a lungul frontierei dunărene;
-planuri de mediu pentru minimalizarea impactului dezvoltării senalului, lucrărilor portuare, construcției de hidocentrală și pod pe Brațul Chilia;
-obținerea de compensații din finanțare externă a unor planuri de reparație și reconstrucție ecologică pe teritoriul Deltei Dunării, pentru sectoare deja afectate.
-revederea problemelor de navigație cu respectarea regimului frontierei de stat prin lărgirea albiei și senalului navigabil în conformitate cu prevederile Convenției Dunării de Jos;
-aplicarea drastică, chiar revederea și la nevoie completarea conținutului Convenției de la Belgrad, în situația unei noi artere navigabile pe Brațul Chilia și Canalul Bâstroe;
-asocierea mai înțeleaptă la problema canalului a celei privind Insula Șerpilor și astfel delimitarea cu claritate a platoului continental și a zonei economice exclusive ale României;
-crearea și dezvoltarea infrastructurilor portuare fluviale și maritime, a lucrărilor de control și reglare a debitelor pe brațele Dunării de către instituții naționale și europene, pentru a păstra traversarea europeană pe Dunărea Românească.
Pentru noua situație creată de Ucraina, prin realizarea a încă unui braț navigabil în Delta Dunării, se impun aplicarea și respectarea și a altor specificități:
-debitul fluctuant de curgere pe brațele Deltei Dunării, în funcție de starea de timp și anotimp, vara cu seceta face să scadă volumele de apă până la jumătate din capacitatea normală;
-afluenții principali ai Dunării de la noi au pe cursurile lor mari acumulări de apă, cu influențe semnificative asupra constanței debitelor de vărsare în fluviu, ceea ce produce o diminuare a volumului de curgere a apei în Delta Dunării, modificând echilibrul hidro pe brațe și canale;
-oriunde se produce o separare a apelor pe brațe, cum este pe Dunăre în aval și amonte de Tulcea, se definește un punct nodal, de unde se poate controla și regla debitele normale de navigație, aspect ce trebuie valorificat pentru echilibrul Deltei Dunării; altfel, sudul rezervațiilor va avea foarte mult de suferit, chiar până la distrugere;
-lucrările ucrainene pe Brațul Chilia produc mari cantități de aluviuni prin dislocare de mal stâng și dragare, cu modificări la vărsarea în mare prin Canalul Musura, ceea ce presupune lucrări specifice la Golful Musura și Bara Sulina.
Elementele de conținut pentru o strategie a situației create, împreună cu precizările de mai sus trebuie făcute publice, cetățenii să înțeleagă de ce tăcerea NATO, și UE (doar suntem membri), a autorităților responsabile naționale, a factorilor de decizie politico-strategică, împreună cu presa românească. ”Este ceva putred” și rău mirositor în Delta Dunării.
Pentru clarificări să se facă cunoscut documentul “Black Sea Security Act”, adoptat în decembrie 2022, de către Comisia de Relații Externe a Senatului SUA și care prin conținut este o Strategie de dezvoltare și securitate a regiunii Marii Negre. În document se afirmă despre necesitatea unei prezente maritime a NATO stabile și prin rotație la Marea Neagră. Este posibil ca acesta să fie impulsul vredniciei ucraninene din ultimele luni, privind canalul analizat?
- Atitudinea neconcludentă și părtinitoare a UE
La început, UE a fost împotriva inițiativei haiducești a Ucrainei, luând cu întârzire o atitudine ce părea potrivită, oferind prin Consiliul Europei, drept consolare, Diplomă Europeană pentru zone protejate și a lăudat România ca factor deosebit de activ pentru respectarea normelor de mediu și ecologice în Delta Dunării.
La puțin timp după aeea s-a inregistrat o anumită slăbire a preocupărilor de până atunci, față de care factorul politic românesc (de neînțeles) s-a alipit, mai evident începând cu anul 2005, când s-au declanșat lucrări în forță din partea Ucrainei. Probabil că escorta cu mitraliere și aruncătoare de grenade și rachete a mijloacelor de dragare germane pe Brațul Chilia a influențat atitudinea noastră.
Ulterior, la câtva timp, UE și Ucraina în cadrul Procesului de Coperare Dunăreană au afirmat (să se știe!) încurajarea utilizării Fluviului Dunărea ca una dintre căile navigabile de bază ale Europei. Aprecierea ascundea de fapt că Ucraina este încurajată, după faza întâi de dragare și săpare a malurilor, să continuie dezvoltarea canalului în fazele următoare și terminale.
Acum suntem martori cu toții la disputele politico-diplomatice întra și interstatale cu participarea neconvingătoare, dar îngăduitoare a României și UE. În acest cadru se sapă în continuare, pentru a ni se “fura apa Deltei UNESCO”, pentru a acoperi setea de glorie și măreție a Ucrainei și în spațiul dunărean.
Câteva concluzii se impun. Este dubios, tainic și misterios faptul că România nu a fost consultată în privința Canalului ucrainean Chilia-Bâstroe-Marea Neagră. Aceasta poate fi apreciată și ca trădare, prin acceptarea unui concurent direct în Delta Dunării, cu toate bunele relații și oficii existente și impuse între cele două țări.
Dorim să aducem în dezbatere, că dintr-o problema teritorială a României privind Fluviul Dunărea a devenit și s-a transformat într-o chestiune cu consecințe regional-europene, față de care UE este părtinitoare. Dar NATO nu se sesizează? Sau și-a identificat un interes de securitate și apărare în arealul integral și integrat al Deltei Dunării mai mult ori mai puțin posibil și de dorit. Nu trebuie să știm și noi?
Până la accederea Ucrainei în NATO, nu este bine ca o forță militară străină să se apropie într-o vecinătate comună cu un stat din Alianța Nord-Atlantică, mai ales că este vorba de Gurile Europei la Marea Neagră.
Domnilor politicieni, de pe toată ierarhia managementului strategic național, să înțelegeți bine și să găsiți soluțiile potrivite în privința geostrategiei Deltei Dunării, cu o evidentă componentă geopolitică, dar internațională, cu o vitală componentă geoeconomica regională Euro-Rusia și cu o activă și posibilă în devenire componentă de securitate și apărare dunăreană. Numai astfel se va putea evita efectele distructive mari și irecuperabile, în acest mirific și în întregime spațiu românesc vital.
Gestul Președintelui României, însoțit de o precizare cam certăreață, caracterizându-ne prea isterici cu ucrainenii, deranjându-i în apărarea democrației planetare, a făcut tăcere printre politicienii țării, chiar dacă se declară unii naționaliști. Noroc cu UDMR, care a exprimat într-o română literară: „Ucraina ar trebui să oprească lucrările pe Canalul Bâstroe. Trebuie să protejăm interesele multiple ale României”
Problema dezbătută trebuie clarificată pentru toți sub aspectele actualității reale a determinărilor politico-strategice externe, a efectelor catastrofale asupra existenței normale a Deltei Dunării, a intereselor la vedere și ascunse ale proiectului ucrainian, pentru ca să se elimine suspiciunea de trădare și de adăugare ca tertip politic la campania electorală românească în curs de desfășurare.
Gl. bg. (ret.) prof. dr. Constantin ONIȘOR
Membru corespondent AOS-R
Secretar General Partidul Neamul Românesc
Discussion about this post