Prin acest material dorim sa prezentam cateva aspecte surprinzatoare, unele pana acum mai putin cunoscute si dezbatute in public si multi-media. Ne bazam pe elemente de analiza psiho-istorica si sociologica, vizand informarea cetatenilor romani in legatura cu cateva aspecte interne si externe de natura politica si geostrategica ale Romaniei contemporane.
Dorim sa realizam o abordare psiho-sociologică reflexivă (pentru fiecare dintre noi) a realitatii Romaniei, cu un popor multimilenar si puternic, alaturi de nationalitati conlocuitoare si etnii integrate, care au acceptat sa traiasca alaturi de noi, păstrandu-li-se identitatea nationala si autonomia culturala, ceea ce a facut posibila o conveţuire paşnică, bazata pe respectarea drepturilor şi traditiilor entităţilor naţionale.
Aceasta realitate mereu dinamica a devenit si va ramane o favoare existenţială pentru toti cetatenii romani, constientizand in sinea etnica a fiecaruia, adevarul ca nimeni nu se află în conflict cultural cu lumea din vecinatate sau din Europa.
Aparitia unor stari conflictuale contemporane la noi au fost provocate de neîntelegerea realitatii de către unii adepţi excesivi ai unor doctrine romanofobe/file, rusofile/fobe sau prooccidentale, care de multe ori au pretins si inca mai pretind a fi salvatorii naţiunii, problema ce nu are nimic comun cu dialectica poporului şi realitatea sa istorică, care trebuie sa diluieze motivele de aparitie a unor conflicte politico-etnico-spirituale interne.
Oricât de speculativ ar putea fi interpretată existenta perena a romanilor in arealul carpato-danubiano-pontic, dreptul la identitate naţională e necesar sa fie privit prin prizma triadei: suveranitate, independenţa şi statul de drept. Invocarea unor autonomii şi suveranităţi etnice, poate deveni o vulnerabilitate pentru integritatea Romaniei. Tendinte autonome etnice au aparut si au devenit mai vizibile în perioadele premergatoare si ulterioare unor evenimente internationale mari, de tranziţie nationala și nu pot fi excluse pe timpul unor campanii electorale.
In ultimii ani in spatiul romanesc si in vecinatatea acestuia au aparut cu destul activism concepte ale unor curente politice de impact, cu multe antagonisme in perceptiea sociala si practica politica. Rezultatul asteptat- un efect nefiresc de dezorientare informationala a cetateanului si o puternica agramare politica a conducatorilor, liderilor si candidatilor in fata maselor largi de alegatori.
Toate acestea ne întăresc ideea că Romania a devenit un teritoriu fertil de manifestare a doctrinei haosului dirijat, cu puternice determinari ale unor centre de influență externe, doctrina care strange si inglobeaza mai multe curente, teorii si conceptii politice de impact.
Una dintre ele evidentiaza exacerbarea dorintei de unire româno– moldoveneasca, chiar daca sunt teorii care afirma că, pe malurile Prutului sunt prezente doua naţiuni, care vorbesc doar o limbă comună, dar care se deosebesc printr-un mental colectiv diferit. Inscriem aceasta teorie in unionismul ghidat politic, unde activeaza si se afirma deopotriva politicieni si persoane sincere, autentice, chiar profesionisti, dar si intelectuali permanent protestatari, fanatici, ori romantici/visatori, mai mult ori mai putin pragmatici, cu toate ca unii cunosc si inteleg superior toate subtilitatile unionismului in actualitate si ar putea fi mai prudenti.
Astfel, a devenit interesanta ideea unui presedinte unic pentru cele doua state in cadrul adeptilor mai putin constienti ai unionismului, tendinta politica dezvoltata mai ales de cand la Chisinau a aparut o colonie politico-intelectuala de romani, sustinatori ai unor teze progresiste, voluntariste si daunatoare, a caror sorginte si cheie se afla in alta parte. Mai adaugam si decorul prezentat prin implicarea unor analiști și scenariști politici din media în zugravirea laudabila, dar fortata a influentelor benefice europene asupra R. Moldova. Ca efect, nu fac altceva dacat sa dilueze substanțial dorinta reala pentru Unirea ca eveniment geopolitic de perspectiva.
Pozitia destul de retinuta si prezentata deseori confuz a coalitiei puterii de la noi, fata de Republica Moldova sub aspectul unionismului, a completat agenda politica actuala cu suficiente elemente in defavoarea apropierii autentice între cele doua state surori.
O alta teorie, dupa parerea noastra mai periculoasa, ce intareste doctrina haosului dirijat, este si vizeaza conceptul statalist pentru dezmembraeea Romaniei, propavaduita de unele ONG ale societatii civile finantate dubios si mai discret chiar de unele partide politice de orientare prea moderna pentru contrabalansarea conceptiei unioniste. Chiar daca aceasta conceptie nu s-a fortificat prea mult la nivelul politicii antiromanesti, drept o realizare politică exprimata cu perspective electorale reale, este necesar si cazul ca actuala putere sa fie mai preocupata si prudenta fata de aranjamentele strategice regionale si europene pe relatia geopolitica est – vest.
Ca urmare nu ne ramane decat sa urmam calea democratică autentica, in acest an al alegerilor pe multiple paliere, pe baza legislatiei actuale, dar imbunatatite si propavaduirea unei doctrine politice suveraniste, nationale si conservatoare în plan regional, european, euroatlantic si in context global multipolar.
De cativa ani, in Romania se creaza dezbateri si actiuni artificiale privind destrămarea tarii, prin autonomizarea Tinutului Secuiesc (poate si a altora) si propagarea de idei pentru alte comunitati, care ar dori mai multe drepturi intr-un areal discutabil determinat, denumit areal etno- politic, în cazul producerii unor crize teritoriale voluntariste in tara. Toate acestea vor fi activate si chiar amplificate de factori geopolitici externi, prin actiuni ale unor nationalitati conlocuitoare, generand posibile enclave sau zone de conflict interetnic, exacerbandu-se cateva premise false istorice, economice, culturale, religioase, diplomatice și teritoriale.
In acelasi timp se pot avea in vedere si intentii de revizuire a tratatelor internationale, fapt pentru care diplomatia noastra trebuie sa fie mai preocupată de tendintele pentru revizuirea frontierelor paneuropene, eliminand astfel aparitia separatismului, atât pe interiorul tarii, cât şi in exteriorul său.Sa nu ne lasam inselati de subtilitatile conceptului de unionism, care sugereaza si militeaza pentru revizuirea tratatelor UE și teritoriilor acesteia. Este neplacut sa constatam că artificialitatea in politica externa poate induce vulnerabilitate extremă pentru propria noastra statalitate, deoarece cheile integritatii statului român se află nu numai la Bruxelles și Paris, dar şi la Viena, Budapesta si Moscova.
Nu trebuie sa uitam de problemele deosebite ale fostului Proiect Carpatic, promovat de lideri politici americani, in decenile 5 si 6 ale secolului trecut, care prevedeau o zonă de delimitare dintre Estul şi Vestul european, la care Romaniua nu a aderat, in cadrul caruia arcul carpatic urma sa rupa in doua tara noastra. Trebuie sa fim foarte vigilenti, deoarece conceptiile de statalitate au fost conservate in diferite cancelarii si pot fi activate la momentul aparitiei unei crize sistemice a UE, dar şi la impacturile evenimentelor geopolitice surprinzatoare din Europa, cu sau fara confruntare armata moderna directa sau indirecta.
Este de remarcat ca starea de beligeranta (de peste doi ani) in bazinul Marii Negre, cu influente puternice si asupra Romaniei, constituie o amenintare asupra politicii defensive nationale, cu activarea in politica regionala a unor elemente ale conceptiilor statalitatii. Suportam cu uimire toate declaratiile si garantiile de pace pentru noi emanate de la Moscova, dar si prezenta militara sufocananta a NATO pe teritoriul national in cadrul manifestarii doctrinei haosului, ca posibile impacturi geostrategice deosebite pentru viitorul politic al Romaniei la sfarsitul acestui an.
Romania ca factor politic regional activ si beneficiar de protectia militara a NATO, prin efortul politico-militar propriu de a sprijini Ucraina, este navoita sa suporte in acest an electoral privatiuni mai mult sau mai putin intelese si acceptate de electorat. Conceptiile expuse de coalitia puterii actuale nu par a fi elaborate national, ci sunt impuse „din afara” si acceptate cu prea multa obedienta. In consecinta, la terminarea confruntarii militare din vecinatate, in plan politic va fi nevoie de multa atentie in rezolvarea problemelor de statalitate, care inca de pe acum au inceput sa-si arate efectele in planurile si programele electorale ale unor persoane si entitati politice cu legaturi externe.
Au trebuit sa treaca multi ani, ca sa inteleaga factorul politic national, ca Romania in NATO dispune de o capacitate de aparare redusa catre minim si in consecinta sa fie preocupata acum (tarziu si cu multa stangacie) de a „drege busuiocul”, prin rezervistii voluntari si mai ales prin proiectul „serviciul militar voluntar”, care nu „a prins” cum se cuvenea in mentalul tinerilor si cetatenilor vizati.
Daca aducem in dezbatere si proiectele de dotare, inzestrare si logistica ale armatei pentru urmatorii ani, cu mijloace de lupta (nu tocmai cele mai performante), avem o imagine clara a ceea ce poate insemna pentru noi o confruntare armata cu un inamic antrenat, motivat si supra inarmat, pana la operationalizarea in plan politic, pe teritoriul national a continutului Art.5 din Tratatul Atlanticului de Nord.
Ar trebui sa fim adeptii unei doctrine a suficientei defensive in cadrul NATO si UE, bazata nu atat pe pregatirea de razboi pentru a garanta pacea, ci intarirea securitatii si apararii nationale proprii si astfel evitarea razboiului, avand o grija deosebita de pace. Ce poate insemna sprijinirea si posibila implicarea militara a Romaniei in apararea Ucrainei, pentru conditiile de pace care vor fi impuse in acel spatiu? O intrebare la care sa ne asumam constienti un raspuns…
Suntem pe punctul de a comite grave erori politico-strategice in ceea ce priveste securitatea si apararea nationala in context NATO si UE, acceptand fara mult discernamant o doctrina militar-strategica de implicare discreta (daca mai poate fi) in actiunile militare ale organizatiilor de mai sus, inducand motive suplimentare de divizare a populaţiei si astfel crearea de mai multe confuzii.
Majoritatea populaţiei se exprima pentru intarirea securitatii si apararii nationale si prin dezvoltarea industriei nationale de aparare, tanara generaţie fiind orientata spre doctrina militar-strategică a suficientei defensive cu preocupari majore pentru cooperare si colaborare regionala pentru pastrarea pacii in primul rand.
Diminuarea drastica a potentialului militar al Romaniei pana acum se poate constitui in cel mai vulnerabil punct al instabilităţii geopolitice si geostrategice din regiunea Marii Negre, cu efecte asupra suveranitatii si integritatii tarii, ceea ce poate insemna si diluarea capacitatii de a influienţa politico-militară din propriul teritoriu.
Incercand mai multa analiza, aducem in discutie si discursul politic cu mesaje, referiri si apel la structurile de forta ale statului, in sensul sensibilizarii lor si atragerii catre factorul politic. Aceasta nu face altceva decat sa duca la o politizare mult mai excesivă, de data aceasta pe baza de algoritm politic aplicat prin actul de guvernare. Sub forma de asa-zis reforme instituţionale, care nu intotdeauna au avut efectele scontate si putin succes, au condus la coborarea pragului de capacitate funcţionala a fortelor si mijloacelor, din lipsa de cadre bine şcolite cu practică bogată de serviciu, la promovarea prematură si partinitoare a cadrelor militare tinere, în funcţii majore, ceea ce au condus la o schimbare semnificativa a calităţii actului militar.
Acum, nu mai putem sa trecem cu vederea problema necesitatii unei analize profunde cu (pre)viziuni a realității geopolitice in dinamica regional si europeana, pe baze stiintifice si academice temeinice. Este necesara realizarea studierii ca precogniție a unei posibile crize sistemice a UE, care poate intervini grav pe fondul războiului din Ucraina si nemultumirilor multiple exprimate in statele europene de catre factorul politico-strategic si cetateni. In unele cancelarii se afirma déjà cu destula convingere ca vom suferi determinari si influente puternice si ca urmare a resetarii globalistilor si confruntarilor din cadrul impunerii unui model de globalizare.
Nu trebuie sa ne scape din vedere si curentul ideologic romanofilie, care se manifesta in unele cazuri ca o exagerare a atitudinilor de simpatie permanenta si dragoste deosebita pentru Neamul Romanesc si cultura lui. Este cunoscut faptul ca acest mecanism social funcţionează în tandem si cu alte exagerari de apreciere etnico-religioase, in intelesul ca exageram cu (auto)aprecierea altor popoare, natiuni, etnii, comunitati etc., ceea ce poate duce la aparitia unor contradictii chear existentiale. In discursul electoral sa nu se faca aprecieri nepotrivite asupra unor categorii de cetateni, comunitati si etnii, pentru ca psihologico-social sa nu evidentiem infantilismul si alte tare etno- genetice al unor natiuni, popoare sau comunitati. In felul acesta se va evita afectarea identitatii fiecaruia, statalitatea autentică si eforturile sociale proprii.
In continuare ne vom referi in analiza noastra si la cateva aspecte ce tin de electoratul national, neamul romanesc fiind populatia majoritara a Romaniei. Existenta multimilenara a noastra cu multe vitregii nu ne-a transformat intr-o populatie victimizata, ci mai degraba intr-un popor si o natiune omogene si rezistente, cu entuziasm si mandrie nationale, cand este cazul si cu suficienta ura si blestem fata de dusmani.
Studii psiho-sociologice asupra romanilor au evidentiat cateva caracteristici definitorii, precum respectul fata de lege si autoritate, simpatii admirative care ii fac usor de manipulat, chiar daca dau impresia ca se pricep la politica, isi insusesc cu usurinta indemanarile practice ale altora, iar cand li se afecteaza demnitatea si sentimentele nationale devin aroganti si rigizi, dar toleranti cu membrii altor comunitati conlocuitoare.
În strainatate se integreaza usor in culturile gazdelor, pastrandu-si cultura si traditiile proprii, adaptandu-se locurilor cu o nostalgie profunda fata de bastina, gasind potrivite diferite forme de asociere economico-sociale familiale ca pe la noi.
Privitor la invatamant si profesie se demonstreaza calitatile intelectuale ale tinerilor romani si dorinta lor de profesii pe masura corespunzatoare formelor post-moderniste, fiind cu frumoase abilităţi întreprinzătoare si ducand mai departe tradiţiile de familie, cu o puternica motivare internă, ceruta de dinamica noilor realităţi socio- economice europene.
Cu toate aceste calitati si realitati ale compatriotilor nostri inca isi mai afla locul in societate, au aparut prea multe afaceri dubioasei, escrocherii şi furturi consistente, pana la nivel de ţară, care pot fi justificate in toate domeniile sociale si societal in principal prin mentalul colectiv de masă al cetatenilor, dupa zicala că “a fura nu este un păcat”. Aceasta problema nu poate fi generalizata, dar ii cautam radacinile in calitatea vietii, atitudinea distanta a statului fata de cetatean, insuficienta educatie etc., care au devalorizat aspectul juridic şi patriarhal al proprietăţii private.
In acest an electoral-2024, cu o continuitate traditionala, in localitatile tarii, cetatenii pastreaza un mod de viata comunitar, dominat de diferite clanuri si grupari etnice , care dictează și formează opinia colectivă a locuitorilor, impreuna sau in spriinul factorului politic local si national, influentand semnificativ votul popular. Astfel inteligenta rurala este manipulata de asa-zisii „lideri” locali. La oras cetateanul a ajuns sub controlul local al unor diferiti lideri și pana la nivel central al partidelor de guvernământ.
Trebuie sa recunoastem ca inca mai sunt multi cetateni care pastreaza calități din sfara naivitatii infantile, un grad sporit de impulsivitate instinctuala, ce trec rapid de la inspiraţia emoţională la declin emoțional, trăind fericiti într-o lume a iluziilor generate de poveștile (pre)electorale.
Dar in ultimii ani s-a intarit o clasa politica de cetateni (din toate categoriile de varsta), care nu mai poate fi uşor manipulata şi direcţionata de diverşi vectori politici, etaland viziuni nationalist-conservatoare, suveraniste, antirazboi si mai mult pacifiste, organizate in structuri politice alternative pentru puterea politica.
Clasa politică romanească, apare cam dispersată şi segmentată pe diferiţi vectori geopolitici ca orientare si origine straine, prezentandu-se ca un produs al realitatilor euroatlantice si europene postmoderne, devenind intr-un fel favorabilă pentru cei ce se ocupa tainic si misterios de politica internă şi externă a Romaniei. Nu vom scapa din atentie ca in politica romaneasca se confrunta grupari politice de geneza diferită, care pot avea implicaţii directe si în formarea unor spatii politice pe teritoriul national de interes contradictoriu, generand situatii eloectorale cu efecte nedorite. Chiar daca aparent se caută soluţii in aceasta privinta şi se elaboreaza mecanisme sociale de realizare a lor, acestea nu întotdeauna au o calitate constructivă suficient elaborata si cu priza la cetatean. Este cazul sa fim mai putin mioritici si mai mult adevarati urmasi ai populatiei autohtone milenare de pe aceste plaiuri, adica romani adevarati.
Intre preocuparile factorilor politici ai puterii si nu numai se situeaza atragerea prin diferite forme mai mult ori mai putin consacrate a electoratului din institutiile de forta ale statului la constructia politica dorita si acceptata. Se produc adevarate confruntari ca urmare a propagandei facute din exterior, dar si presiunilor asupra gandirii si constiintei fiecaruia exercitata din interiorul ierarhic.
Se umbla prea putin asupra mentalului colectiv, pentru trezirea unui patriotism specific omului civic, pentru participarea sa constienta la actul social-politic, adica ruperea lui de un comportament apolitic si identificarea sa cu specificul teritoriului naţional-istoric. Pentru aceasta se invoca prezenta factorului politic şi controlului civil, ca imperative democratice şi de facto pentru realizarea obiectivelor si scopurilor politice propuse. Se impune sa se elimine din mentalul lor interesul scazut al cetăţeanului de rând faţă de valorile si interesele nationale.
Pe acest fond apreciem ca este cazul sa sporeasca responsabilitatea nationala a puterii fata de complexitatea mediului intern si deopotriva fata de angajarea si participarea la chestiuni geoeconomice, geopolitice si geostrategice europene, euroatlantice si parteneriale, constientizand prin efort politic mai mult pericolul unor realitati pentru cetăţenii frustrati si plasati intr-o criza a asteptarilor.
Asa se face ca asistam la o adancire si a crizei patriotismului in toate domeniile vietii sociale, prin desocializarea treptată a cetatenilor şi regresia lor moral-spirituală, prin accentuarea crizei valorilor, prin diminuarea spiritualitatii, unde conceptul “serviciului credincios Patriei” a fost înlocuit cu participarea la misiuni internationale, cu un final in care Armata nationala este mai putin concepută drept parte componentă integrală a spaţiului juridic.
In ceea ce priveste existenta activa politico-ideologica a partidelor, mai mult ori mai putin istorice de la noi, am remarcat pe langa neajunsuri organizatorico-doctrinaro-ideologice si suficiente lipsuri grupate, precum precaritatea alfabetizării politologice și (pre)viziunilor geopolitice, calitatea indoielnica a multor lideri de partid, dar cu preponderenta la nivelul reprezentanților locali.
Apreciem aceasta realitate sumbra datorită faptului că partidele politice de la noi au preluat ideologii si doctrine vestice, care au valabilitate istorica pentru alte apații etno-politice și culturale. Lipsa se adaptare, acomodare si valorificare creativa a continutului acestora nu au dus la formarea unei elite politice nationale, respectabile, persistente si credibile. După practica politica desfasurata in diferite forme de guvernare multe partide au ajuns la declin, s-au erodat ca imagine inclusiv externa, primind un aspru oprobriu politic si civic.
Suntem convinsi ca aceasta stare de precaritate politica romaneasca impune aparitia unor noi partide politice cu programe bazate pe o analitică academică solidă, astfel incat sa induca electoratului o viziune noua pentru mentalul social, creând posibilitati mai mari de supravețuire in viitorul european in devenire în următori ani.Credem ca actuala perioada de criză majoră va avea rezolvare rezonabila prin aparitia în plan social-politic a noi lideri politici entuziasti, carora electoratul sa le ofere un vot devenit salvator.Dar fara prezenta activa a personalitatilor si liderilor politici cu o gândire civica și statalista sanatoasa, cu trasaturi distincte de conducator, care prin lucru in echipa, vor pune la dispozitie o platformă politică diferită de cele existente până acum, nu se va putea realiza mare lucru pentru, ca numai prin putere intelectuala sa se realizeze salvarea națională.
Precizam ca pentru Romania, acum pericole si vulnerabilitati in plan politic intern sunt legate de clasa politică coruptă si uneori tradatoare, insuficient pregatita sub aspect politologic și cu putine viziuni geopolitice pentru tara, la care adaugam pericolele militare existente si active in vecinatate si la Marea Neagra.
Conchidem ca factorul politic national continua sa creeze si sa dezvolte iluzii socio – politice la toate categoriile de populatie pe fondul crizei aşteptărilor faţă de guvernarea in coalitie. Personalul institutiilor continuă sa fie aservit clasei politice în defavoarea interesului naţional, mentalul social este deja dezorientat catre cele doua aripi ale vieţii politice. Structurile de forţă ale statului sunt prea obosite de asteptarea si ineficienta multiplelor reforme ale guvernărilor succedate prea rapid, ne mai prezentand garantat o capacitate necesară de reacţie oportua in caz de criza. Cetățenii au devenit neincrezatori, multi cu dorinte de a parasi tara, nu se mai regasesc si nu se mai identifică în spaţiul politic, privesc cu negare la Președintele tarii. Aceasta este o sumara imagine a şirului de guvernări nepotrivite, ce au transformat politica nationala intr-un amplu si distructiv proces.
Concluziile analizei noastre, elaborate cu putin timp pana la declansarea campaniilor electorale, vor fi (in)confirmate sau nu. Insa lipsa unor platforme politice ale partidelor cu suficiente elemente acceptate in mediul international, absenta unui potential intelectual de a promova elemente deosebite in conținut politic, social, economic, pentru a elimina sau diminua precariatul de cunoastre, se vor regasi in optiunile diferitelor segmente de alegători, unde nu pot fi excluse si surprize. Sa nu fim uimiti daca vor apare ca votate/alese femei ca Maia sau domni precum Volodimir.
Gl.(ret.) prof. univ. dr. Constantin ONISOR
Membru corespondent AOS-R
Secretar general Partidul Neamul Romanesc
Discussion about this post