Oare ce este mai exact Francmasoneria? Mulți dintre dumneavoastră au auzit, măcar o dată, întâmplător sau nu despre acest așa zis „club elitist”, „organizație filantropică”.
De asemenea, mai mult ca sigur că aceste noțiuni v-au trezit interesul și, în mod cu totul aparte v-ați adresat multe întrebări sau ați început să puneți întrebări, să cercetați din pură curiozitate subiectul, căutând în tratate, cărți și chiar și în presă, mediu online amănunte care să vă edifice și să vă formeze o părere.
Una dintre multele întrebări rămase în suspensie, în mod cu totul special o constituie problema capitală care are legătură cu impunerea și acceptarea acestei organizații ca fiind capabilă de a fi considerată o religie, în sensul propriu – zis al termenului.
Pe parcursul acestei prezentări, am tot expus anumite aspecte referitoare la această temută dar totodată extrem de nocivă organizaţie. De altfel, am adus argumente care probează limpede că scopul (Franc)masoneriei nu se leagă de cercetarea filosofică a adevărului şi nici caracterul filantropic.
Am tot explicat și expus, cu lux de amănunte cum această organizaţie este una eminamente diabolică, fiind de fapt o pseudo-religie, cu o organizare ermetică, anti-socială, complotistă. De altfel, de-a lungul secolelor aceste atribute n-ar fi trebuit ţinute intr-un secret atat de sever. Scopul ei este unul evident politic. Aşa se poate identifica ca fiind unul şi acelaşi pentru toate cluburile, lojele masonice. De aceea se straduieste sa formeze un front cat mai strans, cum am vazut din episoadele anterioare.
Ca scopul ei este unul politic, nu de politica de partid, ci de conceptie, ceea ce-i si mai grav, ne-o marturiseste masonul Dr. K. Reichl, aproband urmatoarele cuvinte ale unui membru al Marelui Orient Francez: „Dacă politica însemnează a te aprinde de suferința oamenilor pentru apărarea drepturilor omului, pentru realizarea unor cerințe culturale de mare valoare din punct de vedere etic și estetic, atunci, da, masoneria face politică, atunci masoneria este politica”.
Mai precis, conform celor amintite, acestea ne arată orientarea politică a masoneriei prin mărturisirile aceluiași mason, anume că, prin tot ceea ce efectuează organizatia din care ri fac parte, aceștia luptă pentru „libertatea personala și democrație”, care nu trebuie lăsată să fie sfărâmat de „dictatura barbară de dreapta sau de stânga „.
În același sens se exprimă pe larg masonul Dr. Oskar Trebitsch într – un document, dezvoltând că masoneria e contrară oricărui radicalism, oricărei conduceri autoritare și pentru orice fel de „largă democrație.”
Argumentarea anti-masonică trebuie şi ea prezentată aici pentru a oferi o imagine de ansamblu, echitabilă, asupra dezbaterii.
Astfel, în analiza efectuată de Sinodul Bisericii Ortodoxe a Greciei, această organizaţie este prezentată ca fiind “un sistem mistagogic care aminteşte vechile credinţe păgâne din care provine şi a căror continuare şi rod este”. La baza acestei interpretări au stat mai multe pasaje din cărţi masonice. La pagina 624 a cărţii sale, Morals and Dogma, Albert Pike scrie că “masoneria este identică cu religiile străvechi”, iar la pagina 321 afirmă că “Lucifer este Purtătorul Luminii”.
Acelaşi tenebros personaj Albert Pike, pe 14 iulie 1889, când a emis instrucţiunile celor 23 de Consilii Supreme Masonice, înregistrate de A.C De LaRive în cartea sa „La femme et l’enfant dans la Francmaconerie universelle”, p 588 spune colegilor de breaslă: “Vouă, Mari Inspectori Generali, vă spunem că pentru noi, cei din gradele 30, 31, 32, religia masonică trebuie păstrată în cea mai pură doctrină luciferică”.
Acest citat se mai găseşte şi la Gary Kath, „En route to global occupation”, p 114 şi la Lady Queensborough, „Occult Theocrasy”, p 220-221, citată de Ralph Epperson în cartea sa „Massonry: Conspiracy against humanity”, p 273-274. William Hutchinson în cartea sa „The Spirit of Masonery”, revizuită de George Oliver, New York, Bill Publishing, publicată iniţial in 1775, p. 195 mărturiseşte că: “Modul nostru de învăţare a principiilor breslei noastre provine de la druizi, iar emblemele noastre principale au fost aduse din Egipt”.
***
Un alt mason, Albert Churchward întăreşte ideea conform căreia “masonii sunt actualii druizi”, iar aceasta se poate confrunta și proba în Sings and Symbols of Primordial Man: the Evolution of Religions Doctrin from the Eschatology of the Ancient Egyptians, London, England, George Allen and Company, Ltd. 1913, Second Edition, pagina 189.
***
Şarpele, în creştinism simbol al lui Iisus Hristos, este adorat în Francmasonerie. O spune masonul de cel mai înalt grad, Manly P. Hall, în cartea sa „The Secret Teachings of All Ages”, the Philosophical Research Society Press, p. IXXXVIII: „Şarpele este simbolul şi prototipul Salvatorului Universului, care răscumpără lumile dezvăluindu-se în faţa creaturii şi dăruindu-i atât binele cât şi răul”. George Oliver, la rându-i mason, în lucrarea sa „Sings and Symbols” apărută la Macoy Publishing and Masonic Supply Company, New York, 1906, p. 36, este de părere că „Şarpele este considerat pe plan universal ca fiind simbolul legitim al Francmasoneriei”.
Continuând prezentarea concluziilor privitoare la Masonerie, Sinodul Greciei mai menţionează că: “Îşi are propriile ceremonii religioase, ca ceremonia adoptării – botezul masonic, ceremonia recunoaşterii conjugale – căsătoria masonică, ritualul morţii, consacrarea templului masonic şi altele. Îşi are propriile iniţieri, propriul ceremonial ritual, are ordine ierarhică proprie şi o disciplină bine întemeiată”. Iar pentru că aceste ceremonii se petrec la templul masonic, deci într-un spaţiu consacrat, inevitabil apar unele întrebări şi păreri, de obicei ostile, mai mult sau mai puţin fondate. Trebuie menţionat faptul că la aceste hotărâri mai subscriu şi unii papi, care prin bule papale condamnă masoneria, Sinodul Bisericii Ruse din Diasporă, precum şi unii Cuvioşi ca Părintele Paisie Aghioritul, Părintele Porfirie, Părintele Stăniloae până la duhovnici şi teologi contemporani.
„Francmasoneria este o organizaţie evreiască, a cărei istorie, grade, simboluri şi parole convenţionale sunt evreieşti de la început până la sfârşit” aşa a caracterizat la debutul anilor 2000 publicaţia evreiască Israelite of America, organizaţia denumită (Franc)masonerie.
Iar Jean Bidegain, într-un discurs ţinut în faţa Marelui Orient al Franţei, adaugă: „Evreii, atât de remarcabili prin instinctul lor de dominaţie şi prin ştiinţa lor de a guverna, au creat Franc-Masoneria ca să înroleze într-însa oameni care, neaparţinând neamului lor, se angajează totuşi să-i ajute în faptele lor, să colaboreze cu ei la stabilirea domniei lui Israel printre oameni”.
Potrivit istoricului autohton Florin Becescu: „Conducerea supremă a francmasoneriei universale o deţine Ordinul internaţional B’nai B’rith cu sediul la Chicago, împreună cu formaţiile secrete ascendente, B’nai Mosche, B’nai Israel, B’nai Zion, dominate ocult la rândul lor de acei misterioşi Înţelepţi ai Sionului”
***
Falsitatea este la cote inimaginabile. De aceea, sunt toate premisele ca, pentru a distruge acest duşman organizat destul de puternic, sunt fără comentarii necesare mijloace divine eficiente care trebuie să fie proporţionate cu un rău ale carui ravagii sunt deja mult prea extinse pe tot globul.De aceea, trebuie să i se înlăture rapid masca veche a “fraternităţii, a libertăţii şi egalităţii.” Nu se cunosc chiar toate tertipurile criminale folosite de aceasta organizaţie satanic, plină de ocultism la nivel mondial care atrage oameni cu notorietate, impact şi poziţie social în rândurile ei.
O asemenea documentare a cerut şi va continua, înainte de toate, nu doar ca o simplă „trecere în revistă” şi nici din satisfacerea oricăror motive sau din nevoia de a stinge setea de cunoaştere vis a vis de acest subiect. Mai mult ca oricând, totul a pornit mai bine de un deceniu în urmă, cu anumite experienţe amare avute (din domeniul artistic), iar voinţa, setea de revanşă dar şi curiozitatea din punct de vedere uman m-au determinat în a cerceta, pentru a afla, a confrunta istoria reală şi a o disocia de cea contrafăcută.
La toate acestea s-au adăugat, în chip fericit, urmarea şi finalizarea cu succes a studiilor din domeniul jurnalistic, care mi-au lărgit cumva spectrul, fără a ridica total vălul asupra acestui subiect considerat periculos, chiar tabu.
De asemenea, apoi legat de statutul de jurnalist independent pe care mi l-am asumat, înarmat fiind şi de dorinţa de a şti, de a arăta tuturor şi Lui Dumnezeu…”cine sunt ei”, am publicat nenumărate articole, materiale documentate de presă şi o carte.
Iar tot acest demers nu presupune doar lecturarea numeroaselor lucrări care reflectă influenţa dominantă a unei epoci sau a alteia. Ea necesită multiple investigaţii şi prezentări originale, bine documentate a tuturor celor care, cu diferite grade se laudă și chiar dau năvală în templul, sinagoga Satanei și, din umbră se luptă să lucreze răul cu bună știință…
Numai atunci, când îi vom cunoaște și ne vom lupta sau feri (după caz), cu ajutorul Lui Dumnezeu, mărturisind Adevărul. apărând dreapta credință vom avea bucuria, la A Doua și Înfricoșătoare Judecată să auzim :”Veniți binecuvântații Tatălui meu de moșteniți Împărăția cea pregătită vouă de la începutul lumii.”
***
Bibliografie
1.Bély – Dictionnaire de l`Ancien Règime. Royome de France. XVI-XVIII siècles, Ed. P.U.F., Paris, 1996.
2.Chartier- Originile culturale ale revolutiei franceze, Ed. Sedona, Timisoara, 1998.
3.Chevallier-Histoire de la franc-maçonnerie française, Ed. Fayard, Paris, 1994.
4.Delon- Dictionnaire européen des Lumières, Ed. P.U.F., Paris, 1997.
5.Ralph Epperson – „Massonry: Conspiracy against humanity, 1924
***
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
***
Acest material a fost realizat de către Prof.Dr.Daniel Mihai redactor al BPNews. Toate drepturile rezervate!
Discussion about this post