Viorica Dăncilă este un om politic român care a fost aproape un deceniu europarlamentar social-democrat. A fost Prim Ministru și lider al PSD în perioada 2018-2019. În ianuarie-iunie 2019, a condus ca Prim Ministru Consiliul UE. A fost primul Prim Ministru femeie din istoria României și primul candidat femeie la Președinția României în 2019. În prezent, Viorica Dăncilă este Directorul Casei Româno-Chineze.
Fostul Premier Viorica Dăncilă a fost prezentă recent la Realitatea Plus și la Antena 3 CNN, unde a expus punctele de vedere legate de necesitatea relansării economice a României:
„Nu este democratic și nici normal politic să dai ministere cheie, partidului aflat pe locul 4!
Au luat țara pe nume propriu. Este nevoie de responsabilitatea ministerială pentru că acești politicieni au luat țara în nume propriu.
Măsurile de austeritate trebuiau luate de ”sus în jos”, nu să cadă pe umerii celor mulți și săraci.
Am văzut ce s-a întâmplat cu Acodul Mercsosur, unde Ministrul de Externe Oana Țoiu nu s-a consultat cu Ministerul Economiei, am văzut faptul semnătura Doamnei Țoiu pe renunțarea la dreptul de veto în cadrul Consiliului UE, am văzut dezastrul Damen-Mangalia.
Educația și dezvoltarea economică au fost o prioritate în timpul mandatului meu
Am condus Executivul anii 2018 și 2019. Educația și dezvoltarea economică au fost o prioritate în timpul mandatului meu. În Bugetul Anual 2019, au fost alocați 85% din PIB.
Actualii guvernanți, fără să aibă încrederea populației dacă au fost pe locul 4, au luat măsuri împotriva României. Responsabilitatea ministerială ar trebui să îi oprească să mai ia decizii dezastruoase pentru România.”
Trebuie subliniat faptul că acum 160 de ani, Constituția României din 1866 introducea ca pilon fundamental responsabilitatea ministerială. Principele domnitor, ulterior regele trebuia să aibă decretul emis, semnat de ministrul de resort pentru ca decretul să producă efecte.
În plus, Parlamentul și Domnitorul, ulterior din 1881, Regele, puteau cere judecarea miniștrilor responsabili. Procesul se juca la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Regele putea acorda amnistie și grațiere. Dacă ÎCCJ pronunța o sentință, însă, grațierea devenea o opțiune numai dacă Adunarea Deputaților sau Senatul care formulaseră acuzația, își dădeau acordul.
În art.101, Constituția din 1866 prevedea că se va da o lege specială privind responsabilitatea ministerială. Așadar, acea lege urma să definească în mod clar domeniile responsabilității ministeriale, cine deschidea ancheta și ce pedepse se dădeau în funcție de gravitatea faptei. Până la momentul intrăii în vigoare a acestei legi speciale, Înalta Curte de Casație și Justiție făcea încadrarea faptei și reglementa pedeapsa cu închisoarea pentru fapta respectivă.
Discussion about this post