Emeric Jenei ne-a părăsit la 5 noiembrie 2025, la 88 de ani. Emeric Jenei s-a născut la Agrișu Mic, Târnova, Arad, la 22 martie 1937. A debutat în 1955, la UTA, unde timp de un sezon, a înscris 2 goluri în 55 meciuri. Din 1957, a trecut la CCA. Ca mijlocaș defensiv, a jucat aici până în 1969. A înscris de 7 ori în 254 partide. A jucat la Kayserispor în Turcia în 1969-1971, unde a apărut de 30 ori, având 4 reușite. Pentru Naționala României, a jucat în 1959-1964, în 12 partide, fără a înscrie.
A debutat în antrenorat ca secund la Steaua București, în 1972. A fost principal în 1975-1978. Până în 1983, când a revenit la Steaua, a antrenat la Bihor și Târgoviște.
În 1983-1984 și din 1984 până în 1986, a pregătit Steaua București, pe care a dus-o către cea mai mare performanță a sportului românesc, câștigarea Cupei Campionilor Europeni prin finala cu FC Barcelona, de la Sevilla din 7 mai 1986. A fost urmat de Anghel Iordănescu, secundul său.
În 1986, a preluat Naționala României. A reușit în 1989, după două decenii de la ultima prezență la un Mondial de Fotbal, să califice România la Mondialul Italia 1990. Acolo, România a fost scoasă la lovituri de la 11 m, în optimi, de Irlanda de Nord. Asta, după o victorie antologică în fața URSS, cu un Lăcătuș magistral, o înfrângere cu echipa revelație a Camerunului și un egal cu Argentina lui Maradona, reușit de Balint.
Din 1990, a antrent Steaua, apoi Ungaria până în 1993, a revenit pentru un an la Steaua. În 1995 și 1996, a fost la Panionios și la Craiova. În 1999 și 2000, a revenit la Steaua și la Naționala României. A fost anul când cariera de antrenor s-a încheiat.
Ca jucător, a luat de 3 ori Campionatul și de patru ori Cupa cu Steaua. Ca antrenor al Stelei, dincolo de minunea de la Sevilla, a mai reușit de 6 ori să ia Campionatul și de 4 ori Cupa României. Trebuie spus că echipa Stelei așa cum a construit-o Ienei a căpătat puterea de joc care i-a permis în 1989, să joace încă o dată, o finală de Cupa Campionilor Europeni, cu AC Milan, pe care a pierdut-o cu 4-0. Atunci, a fost o dispută între doi granzi: victoriosul Arigo Sacchi și învinsul Anghel Iordănescu.
În 2000, a reușit să ducă România în sferturile Campionatului European de Fotbal.
Discussion about this post