
Acest document este deosebit de important, deoarece reprezintă comunicatul oficial al Bach-Archiv Leipzig din data de 17 noiembrie 2025 și confirmă instituțional atribuirea celor două Ciacone lui Johann Sebastian Bach.
În calitatea mea de jurnalist și de muzician pit evidenția cinci aspecte:
*1. Autoritatea atribuirii*
Identificarea a fost realizată de Peter Wollny, directorul Bach-Archiv Leipzig, unul dintre cercetătorii importanți ai manuscriselor bachiene.
*2. Nu este o descoperire recentă a manuscriselor.*
Wollny cunoștea cele două lucrări de peste 30 de ani. Noutatea constă în identificarea autorului lor, prin acumularea unor indicii documentare și paleografice.
*3. Importanța copistului*
Identificarea lui Salomon Günther John, elev al lui Bach, a reprezentat ultima piesă esențială a cercetării.
*4. Recunoașterea oficială*
Cele două lucrări au fost incluse în catalogul BWV:
– BWV 1178 – Ciacona în re minor.
– BWV 1179 – Ciacona în sol minor.
*5. Dimensiunea istorică*
Comunicarea anunță și prima interpretare publică a acestor lucrări după aproximativ 320 de ani, la Biserica Sfântul Toma din Leipzig, loc profund legat de activitatea lui Bach.
***
Consider că această cercetare este un exemplu extraordinar de rigoare muzicologică.
Există o diferență fundamentală între a descoperi o partitură necunoscută și a demonstra că o lucrare anonimă aparține unui anumit compozitor.
În acest caz, avem a doua situație, poate chiar mai fascinantă.
*După trei secole, două creații muzicale își recapătă identitatea autorului.*
Pentru istoria muzicii universale, acesta este un eveniment care merită consemnat.
***
Descoperirea celor două Ciacone atribuite lui Johann Sebastian Bach reprezintă un eveniment de mare importanță pentru muzicologia europeană. Dincolo de caracterul spectaculos al anunțului, avem de-a face cu o realizare științifică ce deschide noi perspective asupra tinereții creatoare a unuia dintre cei mai mari compozitori ai istoriei muzicii.
Aș analiza această descoperire din șase perspective: istorică, paleografică, muzicologică, stilistică, interpretativă și patrimonială.
1. Descoperirea: două lucrări care au așteptat trei secole
Este vorba despre:
– *Ciacona în re minor – BWV 1178*, care cuprinde și o FUGĂ.
– *Ciacona în sol minor – BWV 1179*.
Ambele sunt lucrări pentru orgă.
Manuscrisele se păstrează la Biblioteca Regală a Belgiei (KBR), Bruxelles, în colecția François-Joseph Fétis.
Un aspect extraordinar este că lucrările erau cunoscute cercetătorilor de mai multe decenii. Peter Wollny, directorul Bach-Archiv Leipzig, le studiase încă din anii 1990, dar nu dispunea de toate argumentele necesare atribuirii definitive.
Trebuie menționat faptul că anunțul oficial al autentificării a fost dat publicității la data de17 noiembrie 2025.
2. Elementul decisiv: identificarea copistului
Aici descoperirea devine deosebit de interesantă.
Cercetătorii au identificat persoana care a copiat manuscrisele: *Salomon Günther John (1695–aproximativ 1745)*.
Acesta fusese elev al lui Bach în perioada în care compozitorul activa la Arnstadt.
Prin compararea scrisului de mână din manuscrisul de la Bruxelles cu alte documente atribuite lui John, cercetătorii au putut stabili identitatea copistului.
Mai mult, documente biografice ulterioare confirmă legătura sa cu fostul organist din Arnstadt.
Această informație este fundamentală: manuscrisul nu reprezintă un autograf al lui Bach, ci o copie realizată de un elev al său.
Prin urmare, atribuirea se bazează pe coroborarea mai multor argumente istorice, paleografice și stilistice.
Este un exemplu extraordinar de cercetare muzicologică interdisciplinară.

3. Importanța muzicologică a celor două Ciacone
Ciacona este o formă muzicală cu origini în dansul baroc, construită în jurul unui model armonic repetitiv, peste care compozitorul dezvoltă variațiuni succesive.
Bach a transformat această formă într-un spațiu de expresie și construcție contrapunctică de o complexitate remarcabilă.

Aici apare o legătură interesantă cu celebra sa Ciaconă în re minor pentru vioară solo, BWV 1004.
Nu trebuie confundate cele două lucrări, dar ele permit înțelegerea interesului profund al lui Bach pentru variațiune, arhitectură muzicală și dezvoltarea unei idei tematice.
Ciacona nu este pentru Bach doar o succesiune de variațiuni ornamentale, ci o construcție muzicală în care fiecare transformare contribuie la dezvoltarea discursului.
4. Ce ne dezvăluie despre tânărul J.S.Bach?
Aici consider că se află una dintre cele mai importante consecințe ale descoperirii.
Cele două lucrări sunt asociate perioadei timpurii de creație, aproximativ 1703–1707, când Bach activa la Arnstadt.
Era un compozitor foarte tânăr, aflat încă în procesul de cristalizare a limbajului său artistic.
În aceste lucrări se pot observa:
– influențe ale tradiției organistice germane;
– preocuparea pentru construcția contrapunctică;
– dezvoltarea variațională;
– utilizarea unor formule ritmice și armonice complexe;
– îmbinarea virtuozității instrumentale cu expresivitatea muzicală.
Cercetătorii au identificat inclusiv asemănări cu anumite procedee din celebra Passacaglia în do minor, BWV 582.
Această descoperire ne permite să privim mai atent evoluția limbajului componistic bachian.

5. Diferențele de personalitate dintre cele două lucrări
Cele două Ciacone nu trebuie privite ca simple variante ale aceleiași idei.
*BWV 1178 – Ciacona în re minor și Fuga
Este caracterizată printr-o construcție ambițioasă, cu o dimensiune contrapunctică pronunțată.
Asocierea Ciaconei cu Fuga este deosebit de interesantă, deoarece demonstrează preocuparea pentru dezvoltarea organică a materialului muzical.
*BWV 1179 – Ciacona în sol minor*
Această lucrare prezintă o personalitate aparte, remarcându-se prin ritmuri fragmentate și un caracter liric.
Cele două lucrări au fost prezentate public în noiembrie 2025, la Thomaskirche din Leipzig, în interpretarea organistului Ton Koopman. [3]
6. Consecințele pentru patrimoniul muzical universal
Atribuirea celor două lucrări are implicații importante.
În primul rând, catalogul BWV se îmbogățește cu două noi poziții.
În al doilea rând, cercetarea demonstrează că patrimoniul muzical european încă păstrează documente capabile să schimbe perspectiva asupra unor personalități considerate aproape exhaustiv studiate.

În al treilea rând, această descoperire subliniază importanța conservării manuscriselor, a arhivelor și a colaborării dintre instituțiile muzicologice internaționale.
Noua ediție critică a fost publicată de Breitkopf & Härtel, sub îngrijirea lui Peter Wollny.
O observație personală asupra importanței acestei descoperiri
Din perspectiva unui interpret și pedagog muzical, consider că valoarea extraordinară a acestei descoperiri nu constă exclusiv în adăugarea a două numere la catalogul BWV.
Ea ne oferă posibilitatea de a înțelege mai bine procesul de devenire artistică al lui Bach.
Suntem obișnuiți să privim creația sa prin prisma marilor capodopere: Matthäus-Passion, Missa în si minor, Clavecinul bine temperat, Concertele Brandenburgice, Ciacona pentru vioară solo.
Dar aceste două lucrări ne apropie de Bach într-o etapă în care personalitatea sa componistică se afla încă în formare.
Este fascinant să descoperim că, în spatele geniului matur, a existat un tânăr muzician care experimenta, asimila tradiții, cerceta posibilitățile instrumentului și își construia treptat propriul limbaj.
Marea lecție a acestei descoperiri este că patrimoniul muzical nu este niciodată definitiv închis. Cercetarea autentică poate readuce la lumină valori pe care timpul le-a ascuns timp de secole.
Surse documentare:
1. [Bach-Archiv Leipzig – Descoperirea celor două lucrări](https://www.bacharchivleipzig.de/en/bach-archiv/newly-discovered-organ-works-johann-sebastian-bach)
2. [Biblioteca Regală a Belgiei – Anunțul autentificării](https://www.kbr.be/en/two-unknown-works-by-johann-sebastian-bach-discovered-at-kbr/)
3. [Bach Digital – BWV 1178](https://www.bach-digital.de/receive/BachDigitalWork_work_00011965)
4. [Bach Digital – BWV 1179](https://www.bach-digital.de/receive/BachDigitalWork_work_00011966)
5. [Breitkopf & Härtel – Ediția muzicală](https://www.breitkopf.com/work/8795/18504)
*O concluzie pe care o consider esențială:* Bach nu devine mai mare prin descoperirea acestor două lucrări. Ele ne permit însă să înțelegem mai profund dimensiunea, evoluția și extraordinara complexitate a geniului său creator.Citări:
1. kbr.be: www.kbr.be/en/two-unknown-works-by-johann-sebastian-bach-discovered-at-kbr/
2. musikzeitung.ch: www.musikzeitung.ch/en/rezensionen/noten-rezensionen/2026/04/zwei-neue-werke-von-bach
3. warnerclassics.com: www.warnerclassics.com/release/bach-chaconnes-bwv-1178-1179-world-premieres
Material redactat de către Prof.dr. Daniel Mihai, violonist de concert, redactor al platformei media BPNews























Discussion about this post