„Te vei convinge că din mii de fiinţe, abia una poate iubi cum te iubesc eu pe tine; şi dacă m-ai ucide, te-aş iubi şi în minutele agoniei”
Cuvinte dedicate Luceafărului nostru național de către unica sa iubire adevărată, Veronica Micle. Mulți știu povestea morții lui Mihai Eminescu, într-una din nenumăratele sale variante, fie că e vorba de cea oficială sau multele teorii vehiculate în jurul suspectului deces.
Oficial, Mihai Eminescu a luat-o razna (posibil din cauza sifilisului care-l chinuia) și a murit la data de 15 iunie 1889. Există, totuși, multe teorii care contestă varianta oficială, susținând că Eminescu ar fi fost otrăvit cu mercur în mod intenționat și ucis de puterile austriece, din cauza înclinațiilor sale naționaliste.
Într-adevăr, poetul se spune că ar fi amenințat public viața regelui Carol I-ul și ar fi condus societatea secretă „Carpații”, care urmărea eliberarea Ardealului și îndepărtarea puterilor austriece din România. Pe scurt, există oameni care cred că poetul nu a murit de moarte bună, cum s-ar spune, ci a fost asasinat pentru a stârpi mișcarea naționalistă care lua amploare la vremea respectivă în România.
Dacă ne uităm la atitudinea pe care o are România chiar și astăzi față de naționaliști, tratați ca un cancer și ca și cum ei ar vrea răul țării, nu e greu să crezi o astfel de teorie. Dar din păcate, ea doar asta rămâne, o poveste. Una care ar putea fi ușor ignorată, dacă nu ar exista și alte „coincidențe” suspecte în jurul morții marelui poet.
Una din aceste „coincidențe” este moartea iubitei sale Veronica Micle, la doar 50 de zile de la moartea lui Eminescu. Aceasta a refuzat să-i stea alături în ultimele zile, spunând că nu vrea să vadă un om atât de mare și de inteligent căzut în mrejele demenței. Iar când a aflat de moartea iubitului său, Veronica Micle a înnebunit de durere. Ea s-a retras la Mânăstirea Văratec, unde și-a luat viața cu o sticluță de arsenic la data de 3 august 1889. E o poveste impresionantă de iubire, însă unii spun că ar putea fi ceva mai mult și că ura rezervată poetului s-a extins și asupra iubitei sale.
Și oare și asupra prietenului său cel mai apropiat? Scriitorul Ion Creangă s-a stins din viață în luna decembrie a lui 1889, din cauza epilepsiei care i-a amărât ultimii ani de viață. Conform poveștii oficiale, dramaturgul a plecat să-și viziteze fratele în noaptea de Anul Nou. În casa acestuia, Creangă ar fi avut un atac de epilepsie și apoplexie fatal.
Tot în 1889, în luna octombrie, s-a stins din viață și „îngerul păzitor” al Luceafărului, anume sora sa, Harieta. O femeie de o deșteptăciune remarcabilă, conform scrierilor lui George Călinescu, Harieta fusese bolnavă de mică, iar toată viața i-o dedicase fratelui său, pe care pur și simplu îl adora.
Într-un război etern cu Veronica Micle, pe care o acuza că ar fi o influență negativă asupra poetului, cea mai mare suferință a Harietei (nemăritată) a fost plecarea lui Emin din Botoșani, la brațul Veronicăi, în 1888.
Harieta s-a stins din viață în sărăcie (statul refuzând să-i acorde pensia lui Eminescu), la doar câteva luni de la moartea timpurie a fratelui său. Tuberculoză, sau cel puțin, așa ne spun puținele documente rămase despre ea din acele timpuri.
Toate aceste morți, deși stranii, pot fi doar o coincidență. Și totuși, există teoria cum că ele ar fi legate. Cele două femei în mod clar au murit din cauza suferinței produse de moartea marelui Eminescu, și și despre Creangă se spune că ar fi suferit teribil la moartea prietenului său.
Dar nu se poate, oare, presupune că din moment ce toți acești oameni erau atât de apropiați și de devotați lui Eminescu, îi împărtășeau măcar o parte din vederile naționaliste? Și că dacă într-adevăr moartea poetului a fost un asasinat politic, nu se poate ca apropiații săi să fi fost următorii pe listă, pentru ca asasinii austrieci să fie siguri de tăcerea lor?
Ca întotdeauna, este doar o teorie, însă una care merită cu siguranță luată în calcul.
Discussion about this post