Avem tendința de a privi de sus jocurile video. Ele sunt o pierdere de timp, un alt mod de a infantiliza populația și de a distrage atenția de la lucrurile cu adevărat importante. Ne certăm copiii dacă stau prea mult în fața calculatorului.
Iar cu jocul ăla? Pune și tu mâna pe-o carte. Ți-ai făcut temele?
Îi încurajăm să citească și să-și facă temele pentru că așa învață. Dar dacă ei învață totuși și din jocuri?
Dacă jocurile video sunt salvarea mult-așteptată a societății noastre?
În primul rând, jocurile video te fac mai fericit. Mai relaxat. La urma urmei, ăsta e scopul unui joc, să te liniștească după o zi încărcată și să-ți ofere satisfacția de a-ți atinge scopul. Fie că trebuie să parcurgi un traseu fără să mori, sau să colectezi puncte sau să salvezi prințesa, jocurile video au scopuri clare, bine definite. Bineînțeles, nu toate sunt ușoare, și cu cât muncești mai mult, cu atât mai mare fericirea de a câștiga.
Ni se pare trist și singur omul care-și petrece seara cu un joc video, dar adevărul e că el e mult mai fericit decât cel care a fost la un film cu prietenii sau a ieșit la shopping cu iubita. Trăim într-o societate care pune foarte mare accent pe consum, care ne încurajează să credem că vom fi fericiți doar dacă facem rost de cel mai nou telefon și cele mai la modă haine.
E o teorie greșită, pentru că se bazează pe o fericire externă și de scurtă durată. Nu suntem fericiți de o reușită proprie, ca atunci când câștigăm un joc.
Și-n plus, viețile noastre ne plictisesc. E trist, dar adevărat. Într-un joc, ni se dă voie să fim absolut orice ne dorim – să învingem balauri, să salvăm prințese, să devenim regi… Toate astea-s lucruri pe care-n viața reală, nu le vom face niciodată. Jocurile video ne hrănesc imaginația. Avem nevoie să ne credem eroi, chiar și pentru 30 de minute, și jocurile exact asta ne oferă.
Recent, am citit o carte foarte interesată scrisă de o doamnă care exact cu asta se ocupă, creează jocuri. Și în cartea sa, Reality is Broken, Jane McGonigal explică cum jocurile video pot fi salvarea societății.
Jocurile video sunt despre comunitate, ne spune ea, și ideea asta că oamenii care-și petrec timpul în fața unui joc sunt singuri e cât se poate de greșită.
E o idee învechită. În ziua de azi, o grămadă de prietenii se leagă online exact printr-un joc. Există, în lume, cupluri care s-au cunoscut într-un joc online. Și sunt foarte multe jocuri care pun accentul pe colaborarea asta, fie cu prietenii cu care joci, fie cu niște străini, pentru a învinge. Ce-i frumos e că pe oamenii ăștia îi leagă pasiunea, spre deosebire de prieteniile formate în școală sau la birou, care se destramă în momentul în care oamenii o iau pe drumuri diferite.
Concluzia ar fi că avem multe de învățat din jocurile video și ar cam fi cazul să începem să preluăm lucrurile astea pozitive, accentul pe aventură, pe fericirea interioară și pe lucrul în echipă.
Momentan, realitatea e nesatisfăcătoare pe multe planuri dar, cum spune și McGonigal, realitatea e viitorul nostru, așa că trebuie să luptăm s-o facem mai bună.
Discussion about this post