Unii susțin că arta ar trebui să „facă frumos”, să te facă să râzi, să te înduioșeze și poate, din când în când, să-ți permită să visezi. Și deși toate acestea sunt întrebuințări nobile și necesare, noi credem că arta ar trebui să reflecte și lumea în care trăim, chiar dacă ea e uneori fadă, tristă, chiar îngrozitoare.
Unele poezii ar trebui să te înfioare, să-ți facă sângele să fiarbă-n vene de supărare și să-ți amintească de fortitudinea strămoșească a neamului românesc. Cu alte cuvinte, unele poezii ar trebui să te trezească, iar ast a exact ce fac poeziile domnului Sandu Cătinean pentru noi.
Drept urmare, am hotărât să împărtășim cu cititorii noștri poeziile dânsului, care ne încântă și ne înfioară într-o egală măsură. Fiecare poezie o împărtășim aici cu mulțumirile și laudele de rigoare domnului Cătinean.
„Acuma că ne-ați despuiat
și ne-ați vândut către streini
iar Țara noastră-ați confiscat
și ne tratați ca și pe câini
acuma vreau să spun
ce simt când văd că nu vă săturați
și din stăpâni ai Țării-
acestea la Occident, suntem argați !
Ficioarele ne-au fost icoane
ce le-nrămam de sărbători
iar voi ni le-ați făcut
cadâne prin case pline de orori ;
feciorii dragi și nalți ca brazii
acum sunt vite de povară
și robotesc prin lumea
largă de parcă nu au loc în Țară ;
Femeile ne stau ciopor
și-s duse în Apus drept sclave
iar peste câmp scaieții
goi hrănesc doar vitele bolnave ;
iar noi, țărani din tată-n fiu,
care hrăneam cândva popoare
privim la lună uneori, neputincioși,
cum Ţara moare…
Iar voi ?…tot voi veniți la sate,
din
patru-n patru ani smeriți
și ne priviți cu milă mare,
dar pentru voturi ne mințiți
și ne promiteți mângâiere
și viață plină de huzur
dar după ce luați puterea,
de-ai noști țărani,
vă doare-n cur…
Decât al Țării grâu curat
să-l plămădim în pâine caldă
mai bine adunați arginți,
iar Țara poate să și ardă…
iar hrana ne-o aduc
streinii în vase bine ambalate
şi din avutul nostru dacic,
aceștia și-au făcut palate…
Iar noi răbdăm și ne hrănim,
cu guma lor de mestecat
că se topeau de ciudă toți,
când noi mâncam doar grâu curat…
și ne-nțolesc cu haine scumpe
ce stau pe noi ca pe strigoi
mai bine am muri-n țărână,
cum am venit pe lume…goi !…
Că umiliți suntem acuma
de parcă noi suntem streini
iar Țara asta-I raiul vostru,
aleși nemernici și haini…
Iar voi copii din mame reci
și tați ce nu v-au alintat
voi nu vedeți cum arde Țara,
că nu mai e nici de furat ?…
Că ne-ați furat tot ce-am avut
și ce-am muncit de generații
și din țărani și oameni demni,
suntem mai rău decât argații…
Acum că ne-a ajuns cuțitul,
din rărunchi și pân la gât
Eu, țăran și fiu din țarini, vă voi spune doar atât :
Dați-ne ”napoi argintul, aurul și ce-ți furat
și ne-om face noi ”palatul”
pe un vârf de deal curat
dați-ne ”napoi trecutul
și țărani ce-ați îngropat
și ne-om face iarăși viața,
chiar de n-om avea ”palat”
dați-ne iar demnitatea
de-a fi cei ce-am fost cândva
și plecați în lumea
largă … că noi nu v-om căuta…”
Discussion about this post