„Imperiul Otoman o să renască la două luni după alegeri”, conform teoriilor conspirației propagate în Turcia

Aproape jumătate din cetățenii turci cred că Imperiul Otoman o să renască la două luni după alegeri. Istoria unei teorii bizare prinde teren.

O teorie a conspirației destul de bizară a devenit un subiect preferat. Potrivit acesteia, în luna iulie a anului 2023,la mai puțin de două luni de la alegerile prezidențiale de duminică, Tratatul de la Lausanne va expira și va permite Turciei să revină la perioada de glorie din timpul Imperiului Otoman.

Scurt istoric

Republica Turcia are o istorie cât se poate de complicată. Reformele lui Kemal Ataturk au reușit ca doar în 100 de ani,  o societate în mare parte agrară, devastată de război și corupție endemică, să devină o societate modernă, într-o Turcie prosperă, ce influențează în bine toate zonele de influență. În acelaşi timp, istoria Turciei moderne a fost, de asemea, un îndelung șir de măsuri și acțiuni  nedemocratice, represive şi, uneori violente.

Cunoscut în istoria secolului al XX-lea și intitulat și „certificatul de naștere” al Turciei moderne, Tratatul de la Lausanne încheiat pe 24 iulie 1923 a fost ultimul dintre acordurile de pace semnate la sfârșitul Primului Război Mondial. Tratatul a pus bazele republicii turce, cu Mustafa Kemal Atatürk ca prim președinte, și a trasat în mare măsură granițele actuale ale țării.

Fără a minimaliza importanța momentului, centenarul din acest an a provocat deja o anticipare publică mult mai mare decât s-ar fi așteptat istoricii, dintr-un motiv mai puțin obișnuit: datorită credinței pe scară largă într-o teorie a conspirației.

Potrivit unor sondaje realizate la începutul anului, 48% din populația Turciei, inclusiv 43% dintre absolvenții de studii superioare, cred că tratatul din 1923 va expira cu ocazia trecerii a 100 de ani de la semnarea sa și că așa-zise „clauze secrete” ale documentului vor fi în sfârșit devoalate.

Ce presupune narațiunea din această teorie a conspirației

Pentru cei care cred în această teorie, „expirarea” tratatului va elibera Turcia de sub controlul occidental și, după ce a fost ținută pe loc de „clauzele secrete” timp de un secol, țara va putea în cele din urmă să își valorifice resursele sale bogate de petrol și bor.

Aceștia cred că, odată eliberată de „cămașa de forță” reprezentată de tratat, Turcia va deveni din nou o superputere, așa cum era în perioada de glorie a Imperiului Otoman.

Evident, niciuna dintre aceste afirmații nu are niciun fel de fundament în realitatea istorică.

Studiile indică faptul că teoriile conspirației rezultă din factori psihologici predictibili. Printre aceștia se numără motivația de a întări o identitate de grup puternică și dorința de protejarea grupului propriu de un alt grup, format din persoane considerate ostile.

Amintirea gloriei de odinioară-fantomă alegerilor prezidențiale

Includerea unor clauze secrete în acordurile otomano-europene nu a fost o practică neobișnuită în această perioadă tulbire de declin a Imperiului Otoman, motiv pentru care teoriile conspirației au devenit o caracteristică definitorie a culturii politice turce.

Tratatul de la Sèvres din 1920 încheiat imediat după Primul Război Mondial a transformat în realitate cele mai rele temeri ale turcilor, lăsându-i cu un ciot de stat concentrat în Anatolia în timp ce puterile victorioase și-au împărțit provinciile fostului lor imperiu.

Dar cel de la Lausanne, încheiat după un război sângeros împotriva Greciei pentru recuperarea vestului țării, a schimbat situația, ducând la încorporarea în noua republică turcă a unora dintre teritoriile pierdute.

De atunci, naționaliștii laici cunoscuți sub denumirea de „kemaliști” (adevărații urmași ai fostului președinte Mustafa Kemal Atatürk), au considerat Tratatul de la Lausanne o mare victorie, în timp ce islamistii l-au prezentat în termeni diametral opuși, adesea apelând la teorii ale conspirației pentru a-și susține cauza.

În interiorul Turciei, kemaliștii și islamistii au totuși o credință comună: că „o mare conspirație împotriva națiunii turce” a fost pregătită de puterile străine – un citat din Atatürk pe care președintele actual Recep Erdogan îl repetă adesea.

La un secol după încheierea Tratatului de la Lausanne, „Chestiunea Orientală” ar putea părea o istorie demult îngropată. Dar fantomele sindromului pe care s-au întrepătruns și teoriile conspirației pe care le-a lăsat în urmă continuă să bântuie Turcia și în secolul al XIX-lea.

Imperiul Otoman se confundă cu Turcia actuală și neacceptând adevărul istoric și perioada declinului

Din perspectiva otomană, „Chestiunea Orientală”  arată asemenea unei situații paradoxale. Chiar existența Imperiului Otoman a depins de sprijinul acelorași puteri europene care reprezentau cea mai mare amenințare la integritatea teritorială a acestuia.

Pentru a oferi un exemplu concret, la începutul anilor 1790 sultanul Selim al III-lea a încercat să contracareze amenințarea rusă prin recucerirea Peninsulei Crimeea cu sprijinul Franței. Cu toate acestea, și spre frustrarea sa, deceniul respectiv s-a încheiat cu invazia lui Napoleon I în Egiptul otoman. A urmat o alianță de conjunctură între sultan, Marea Britanie și inamicul otomanilor, Rusia.

Dar apoi, imediat după ce armatele anglo-otomane au reușit alungarea francezilor din Egipt în 1801, sultanul a trebuit să se bazeze pe sprijinul lui Napoleon pentru a pune capăt ocupației britanice a Alexandriei.

De-a lungul secolului care a urmat la Istanbul au ajuns numeroase informații despre planurile (multe dintre ele) ale unei puteri europene sau a alteia (de obicei Rusia, Franța sau ambele) de a împărți imperiul sultanului.

Acesta este unul dintre motivele pentru care în 1821, când a început revoluția greacă, autoritățile otomane au crezut în mod greșit că aceasta face parte dintr-un complot rusesc mai amplu de invadare a Istanbulului.

Oficialii turci din acea perioadă nu au înțeles aspirațiile naționale de eliberare ale grecilor, nici pe cele ale libanezilor câțiva ani mai târziu, nici pe cele ale armenilor începând din anii 1860, printre altele. Otomanii au reprimat cu brutalitate aspirațiile popoarelor din subordinea lor, considerându-le mașinații străine în puterea lor imperială, în mare parte cum face și Turcia republicană astăzi cu națiunea kurdă.

Concluzia istorică

Concesiunile încheiate de Imperiul Otoman au fost desfiinţate în Tratatul de la Lausanne fără perioadă de tranziţie. Despre limitarea forţelor armatei turce, prevăzută în Tratatul de la Sèvres, nu s-a mai discutat. O alta problemă enunţată înainte de Lausanne-minorităţile creştine-nu a mai jucat vreun rol. În problema greco-turcă s-a făcut un schimb de populaţie, prin care două milioane de oameni şi-au schimbat domiciliul. În concluzie, Lausanne a devenit actul eliberator al Turciei noi, pecetluit de cele douăsprezece puteri.

Istoricii au observat că, pentru prima dată, Europa modernă suferise o înfrângere în Asia. Astfel, Elexpansiunea Occidentului spre Orient a fost oprită în pragul continentului asiatic.

Perioadele de criză economică deschid oportunități pentru toți naționaliștii și extremiștii periculoși care se agață de aceste narațiuni și teorii readuse publicului.

Toate războaiele importante au pornit  de la refacerea unor noi imperii într-o perioadă de criză profundă a lumii. Imperiul Otoman visează la gloria și hegemonia de altădată recurgând la povești cu tratate și răni ale unor războaie din trecut, fără a ține cont de conjunctura economică și standard de viață ridicat. De fapt, dimensiunea populistă de a prelua puterea în perioadă de criză, cu redresarea visată și ignorarea oricărei forme a democrației ar conduce la declanșarea și intrarea în război. Iar istoria, cu caracter ciclic poate confirma toate acestea…

*****

Precizări: 

Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.

Sursa foto :https://google.com