Ion Iliescu – „vorbe de duh” și legende urbane

Ion Iliescu, aforisme, vorbe de duh și legende urbane. Fostul Președinte al României rămâne nu doar ca liderul cel mai longeviv al României postdecembriste ca număr de mandate ci și printr-un număr mare de „vorbe de duh” și legende urbane.

Ion Iliescu – „întinarea memoriei celor care şi-au dat viaţa pentru cauza socialismului în această ţară”

Ion Iliescu a apărut la TVR, pe 22 decembrie 1989, destul de repede după fuga de pe CC al PCR a Ceaușeștilor. Atunci, în discursul său, a folosit „stimați tovarăși”, iar la ora 15.o5 a declarat:

„S-au autointitulat conducători (Nicolae și Elena Ceaușescu n.a.), s-au autointitulat aleşi ai poporului, s-au autointitulat comunişti… Nu au nimic de-a face nici cu socialismul, nici cu ideologia comunismului ştiinţific! Au întinat numai numele Partidului Comunist Român! Au întinat numai memoria celor care şi-au dat viaţa pentru cauza socialismului în această ţară”.

Nu prea par vorbe ale unui om despre care au apărut zeci, sute de cărți în care se scria că la 22 decembrie 1989 Ion Iliescu a început democratizarea României…

Ion Iliescu –  „golanii” din Piața Universității și „măi,  animalule!”

Suntem în primăvara lui 1990. Primele alegeri organizate după 22 decembrie 1989 vor fi pe  20 mai 1990. Ele vor aduce FSN la putere cu o majoritate covârșitoare. În Piața Universității, însă, de la studenți, la reprezentanți ai partidelor politice, primăvara lui 1990  adusese proteste anti-comuniste și anti-FSN.

Ion Iliescu, îi califica drept golani pe protestatari, într-un discurs în CPUN, la 24 aprilie 1990:

„Organele de ordine au venit cu forțe numeroase în Piața Universității, pentru a degaja circulația. Și sunt unii carele plâng de milă câtorva golani, care provoacă dezordine în centrul orașului.

Și care ce vor, domnilor? Noi, în CPUN, am adoptat o lege electorală, pe baza căreia se derulează acum procesul de pregătire a alegerilor. Ei vor să reformeze legea electorală. Cu ce drept? În numele cui? Pe cine reprezintă? Să dialogăm cu așa ceva?”

Pe 15 august 1992, Ion Iliescu, Președintele României a participat la Constanța la Festivitatea Zilei Marinei. Jurnalistul Paul Pârvu de la ziarul „Telegraf”, un investigator talentat și devotat meseriei l-a înfruntat pe Ion Iliescu. Acuzațiile erau cele pe care el le investiga: „Iliescu, agent al KGB”, „măcelul din Piața Universității”. Ion Iliescu aproape că l-a luat de gât pe jurnalist și i s-a adresat: „Măi, animalule!”

Ion Iliescu și muțumirile aduse minerilor după reprimarea protestelor din Piața Universității

Suntem la finalul zilelor sângeroase de 13-15 iunie 1990. Ion Iliescu le-a mulțumit minerilor pentru reprimarea manifestației:

„Vă mulțumesc pentru tot ceea ce ați facut în aceste zile, în general pentru toată atitudinea dumneavoastră de înaltă conștiință civică. Deci, vă mulțumesc încă o dată tuturor pentru ceea ce ați demonstrat și în aceste zile! Că sunteti o forță puternică, cu o înaltă disciplina civică, muncitorească, oameni de nădejde și la bine, dar mai ales la greu. Si de asta data ați demonstrat cât de importantă este solidaritatea muncitorească. Cu un sentiment deosebit de conștiință civică, patriotică ați simțit momentul dificil. Și cu o dăruire exemplară v-ați arătat gata sa fiți solidari cu puterea nouă”.

Această frază este promovată masiv, dar nimeni nu a citit și ce spunea mai încolo. Nu doar acel miner găsise „droguri la penețeu”, Ion Iliescu însuși susținea oficial acest fapt în același discurs în care mulțumise minerilor:

„Cu ajutorul dumneavoastră au fost descoperite în subsolul clădirii PNȚ-ului: depozit de sticle incendiare, de droguri, de seringi cu care au injectat droguri unora din cei care stăteau în Piata Universității și armament. La clădirea Asociatiei „16-21 Decembrie” depozite de bâte și de alte asemenea arme albe, lanțuri și ața mai departe. În subsolul clădirii Universității s-au descoperit arme: 22 de puști Jeco, dar care sunt arme periculoase în asemenea condițiuni, și saci cu prafuri euforizante pe care probabil că le-au tot folosit în această perioadă. Cum se poate motiva ca în sediul unui partid politic, în sediul unor asociații declarate apolitice, prezența unor asemenea depozite de sticle incendiare, de muniții, de droguri și arme de tot felul, arme de agresiune; cum se poate motiva așa ceva? Noi considerăm că raspunderea morală o au și unii gazetari, unii intelectuali care au incitat în aceasta perioadă.”

„Sula-n coastă”, engleza

În 28  ianuarie 1990, în CPUN, liderul său, Ion Iliescu, în contextul „Primei Mineriade” are un schimb de replici cu Seniorul PNȚCD Corneliu Coposu. Ion Iliescu era nemulțumit de propunerile partidelor istorice și a zis: „(…) idee de deliberare în viitor, dar nu ne puneți sula-n coastă, domle., cu propuneri pe care să le acceptăm necondiționat”

Ion Iliescu a învățat limba engleză, alături de rusă și franceză. A făcut deliciul presei cu accentul său sovietic, deși se străduia să folosească din punct de vedere gramatical, corect anumite noțiuni. Totuși, în una dintre primele sale ieșiri în străinătate, la Istanbul, la un summit dedicat combaterii traficului de droguri, Ion Iliescu a comis-o. A spus „Ză Daks cam from ză traks”. A vrut să spună „the drugs came from the trucks”. Adică, „drogurile vin cu camioanele”. I-a ieșit „rațele vin de pe șine”. Pentru că în engleză, cuvântul „truks”-camioane și „tracks”-”șine de cale ferată” se pronunță aproape la fel și pot crea confuzii pentru un utilizator neexperimentat.

Iliescu l-a atacat dur în public pe Președintele în exercițiu Emil Constantinescu. Cum i-a „gratulat” pe politicienii din PSD?

Pe 27 februarie 1998, Ion Iliescu, aflat la o întâlnire cu activul de partid din Gorj (PDSR, viitorul PSD) îl ataca dur pe rivalul său politic, Emil Constantinescu, atunci Președinte în exercițiu al României. Ion Iliescu a spus atunci la un discurs:

„Se lăuda prostul ăla de Emil Constantinescu că, dacă va fi ales președinte, vor curge peste 60 miliarde de dolari spre România, din străinatate”.

Ulterior, când și Ion Iliescu a devenit „fost”, a apărut alături de Emil Constantinescu. PSD îi va crea lui Constantinescu Institutul Levantului, finanțat de stat. Emil Constantinescu avea să fie președinte cu rang de oficial al statului român  – secretar de stat și beneficiile de rigoare.

Pentru fostul președinte Iliescu, „Adrian Năstase” era „arogant”, Mircea Geoană „prostovan” iar Victor Ponta „cârlan”. Aceste figuri de stil folosite de fostul președinte au făcut deliciul presei la vremea lor.

Dacia- „zâmbetul lui Iliescu”

Producătorul de la Pitești, Dacia, lansa la 10 ani de la momentul 1989, în 1999, ultimul model de Dacia 1310, sub toate formele: berlină, break și pick-up, înante de privatizare . Modelul fabricat până în 2003, avea un face lift cu farurile altă dată pătrate, acum ovalizate și curbate iar grila de radiator arăta ca o gură care zâmbește. Românii, pentru că Ion Iliescu urma să fie ales din nou președinte în 2000, când modelul a apărut pe piață, i-au spus „zâmbetul lui Iliescu”/

Ion Iliescu, în raport cu Nicolae Ceaușescu zâmbea frecvent. Aproape că era comparat cu personajul JR din „Dallas”. Era un zâmbet ironic, sarcastic sau care anunța o măsură dură.

Așa rămâne Ion Iliescu în memoria celor care au trăit ultimii 36 de ani, cu multe „ziceri” și măsuri pentru care, iată, pe această lume, nu a dat vreodată socoteală vreunei instanțe judecătorești românești sau internaționale!