De Ziua Sfântului Antim Ivireanu, a cărui Mânăstire se află pe Strada Justiției, nu departe de Jariștea Locantă (Strada George Georgescu, având acces din Bulevardul Regina Maria), este mare zaiafet la Jaristea Locantă:
„Didahii culinare autumnale la Jariștea Locantă
Kera Calița adesea merge și se reculege la mănăstirea ce cu fală îi poartă numele Ivireanului și se află în chiar vecinătatea Jariștei. Și, cinstindu-i amintirea, sâmbătă, 27 septembre, și duminică, 28 septembre, de la ceasurile 18.00, îi va face îmbelșugată pomenire la Locantă.
Dulcea limbă a Didahiilor în corespondent gastronomicesc
-limba dulce mult aduce… pe tipsie, mai cu seamă dacă este îmbălsămată cu sos remoulade, din cea mai cremoasă mayonnaise, cu aromă bogată, în cre se regăsesc muștar, castraveți murați tocați, capere, hrean și ierburi de gust
Parabolă culinară meșteșugită
– Hristos i-a spus lui Petru să meargă la Marea Galileii și să ia primul pește pe care-l prinde, în gura căruia se afla o monedă, îndeajuns pentru a plăti darea templului – ca atare, în versiunea culinară a Cărții, Jupâneasa și socacii săi propun reinterpretarea parabolei biblice sub forma somonului în crustă de nucă, cu sos de limone și broccoli sauté
Plăcinta Sfântului Ierarh, prin mijlocirea patentei Casei
-plăcintă cu brânză dulce și stafide sultanine, căci Antim Ivireanu lăsat-a diată să se dea Mitropoliei în fiecare an tain de miere și ceară de albine
Imne de slavă în straie vechi și noi
– Kera Calița lămurește înțelesul adânc al Didahiilor: „Să nu ne trufim întru inimile noastre, pentru orice ce bine am face, că ne vom pierde plata ostenelii şi în scurt să ne ferim de toate lucrurile cele rele şi necuvioase, care ne vatămă la suflet şi se bucură vrăjmaşul nostru diavolul de ele, ci numai să poftim pururea să facem fapte bune şi plăcute lui Dumnezeu, pentru că rămân fără de moarte şi vom lua plată la ceruri pentru ele”
– Taraful Crailor de Curtea Veche se mută la o strană închipuită și lasă să se audă în salonul cabaretului culinar și artistic o sumedenie de litanii lumești
– Hrisanta, Fatima Gitană, gângurește pre limba mahalalelor luminate de acum câteva veacuri, deslănțuind stihuiri vechi și noi deopotrivă
– Leonard, truverul Jariștei, se preumblă printre monahi și le împrumută troparele, răscumpărând „Kyrie eleison!” în veșmintele noi ale muzichiiei
Obol de rit călugăresc
– 150 de creițari sau 150 de lei noi
Rezervațiunea la zaiafetul de pomenire
-…se va face negreșit la unul dintre numerele de telefon prea bine cunoscute amicilor Locantei: 0721 961 936 / 0775 609 233 / 0770 948 868!
…Slavă slujitorului credinței și cărturarului ce ne-a adus lumina tiparului și a cărților sfinte!
Taina poveștii
…„Dar ce voi zice de nesimţirea cea mare a oamenilor acestui veac? Toţi pătimesc, toţi sunt în scârbe, toţi suspină sub jugul cel greu al nevoii. Dar este cineva să zică, împreună cu David: „Către Domnul, când m-am necăjit, am strigat?“ Sau zice cineva, vreodată, lui Dumnezeu, întru supărările lui: „Miluieşte-mă, Doamne, şi mă ascultă?“
Cuvântător al Domnului, tipograf, gravor, teolog și mitropolit român de origine din Iviria, Sfântul Ierarh Antim a fost unul dintre însemnații primi ctitori ai literelor române și cel care a înființat prima bibliotecă publică în Bucureștii Vechi. Luat de tânăr în robie de osmanlâi și dus la Constantinopole, va cunoaște apoi adierea libertății, trăind în preajma Patriarhiei Ecumenice, unde a învățat sculptura în lemn, caligrafia, pictura, broderia, precum și limbile greacă, arabă și turcă; tot atunci a fost călugărit sub numele Antim și hirotonit ieromonah. Cunoscându-i înzestrările fără de seamăn, Constantin Brâncoveanu l-a adus în Țara Românească. Aici a învățat româna și slavonă, deprinzând și meșteșugul tiparului. În 1691, i s-a încredințat conducerea tiparniței domnești din București, unde a făptuit atâtea lucrări de seamă, între care Didahiile rămân o strălucită însumare de predici și omilii folosite la Marile Sărbători de peste an. Iar, pe locul unde se afla cândva o bisericuță din lemn, a ridicat un așezământ monahal. Fire de artist, a dăltuit el însuși ușa de la intrarea în lăcaș. Dar, la scurtă vreme după aceea, după ce un netrebnic fanariot i-a cerut caterisirea, niște stratioți păgâni i-au luat viața, amarnic mâhnind obștea ce o păstorea.”
Discussion about this post