Recent, arheologii de la Alba Iulia au făcut o descoperire epocală! Au descoperit în zona Bastionului Capistrano Poarta Sfântul Gheorghe prin care, la 1 noiembrie 1599, Unificatorul de Țară Mihai Viteazul a intrat în Alba Iulia.
Nu este singura descoperire, semn că Dumnezeu ne iubește pe noi ca Neam Românesc! Poarta care i-a deschis calea spre glorie lui Mihai Viteazul suprapunea poarta principală a Castrului Legio XIII Gemina – Porta Praetoria – care a fost cantonată 165 de ani la Apulum, orașul roman devenit Colonia care a fost capitala Daciei Apulensis și centrul celor trei provincii Dacia de după reforma Împăratului Aurelian!
Ce înseamnă asta? Tradiția construcției castrelor romane arată că poarta principală a unui castru era orientată spre direcția de unde putea veni inamicul. În cazul de față, era orientată spre Est!
Ce deducem de aici? Că, de milenii, geopolitica Neamului Românesc înseamnă să stăm de strajă la Porțile Răsăritului!
MIhai Viteazul, unificatorul de țară a intrat ca protector, ca domnitor unificator, a arătat că pericolul venea de la sud și de la sud-est, adică de la Imperiul Otoman!
Istoria este ultima știință care s-ar baza pe coincidențe ! Faptul că din Antichitate și până în zorii modernității, romanii și alba-iulienii aveau poarta în același loc, poartă pentru prieteni și dușmani, arată un singur lucru: CONTINUITATEA NEAMULUI ROMÂNESC!
Senatorul Ninel Peia, Chestor al Senatului a transmis un mesaj dedicat faptului că națiunea își are puterea în oameni:
„Există o forță mai mare decât oricare armă, mai puternică decât orice bogăție și mai durabilă decât orice sistem politic, forța inimilor unite. O națiune nu se ridică prin legi, ci prin oameni care cred unii în alții, care se sprijină și care înțeleg că binele comun este cel mai înalt scop al vieții publice.
În vremuri tulburi, când ne lăsăm ușor amăgiți de zgomotul lumii, uităm adesea că speranța nu vine de sus, ci se naște din fiecare gest mic de omenie. Când aduci lumină în viața celui de lângă tine, când întinzi o mână celui căzut, nu doar că îl ridici pe el, te ridici și pe tine. Așa se întărește o comunitate, așa se vindecă o națiune.
O țară este vie nu prin instituțiile ei, ci prin oamenii care încă știu să spună mulțumesc, care nu și-au pierdut credința și care aleg, în fiecare zi, omenia în locul cinismului.
Cred că adevărata reformă de care România are nevoie nu este una administrativă, ci una sufletească. Trebuie să redescoperim bucuria de a fi împreună, demnitatea de a ne purta crucea și puterea de a ne sprijini reciproc.
Pentru că atunci când aduci speranță și căldură în inima celui de lângă tine, întărești viața ta și a întregii comunități. Și numai o comunitate vie poate da naștere unei națiuni puternice”.
Discussion about this post