E o situație comună, foarte probabil te-ai aflat și tu în ea sau cel puțin, cunoști pe cineva care, deși e foarte nefericit cu relația, refuză să se despartă de partener. Ajunge să sufere mult, uneori chiar să înșele, dar refuză pur și simplu să vadă problemele din relația existentă. De ce?
Privind de afară, nouă ni se par niște lucruri evidente și inacceptabile, dar din interior, nu e chiar atât de ușor.
De ce refuzăm să înțelegem că o relație nu mai merge?
Timp pierdut
Mulți avem frica asta de a ne pierde „investiția”. La urma urmei, ești deja de trei ani cu persoana respectivă și dacă ai alege să te desparți, ai accepta și că anii ăștia sunt pierduți. Trebuie s-o iei de la zero, și pe măsură ce îmbătrânim, asta devine din ce în ce mai greu. Și-n plus, rămânem cu impresia că am muncit degeaba, și nimănui nu-i place asta.
În mintea noastră, se formează un paradox – pe de-o parte știm că partenerul nu ne tratează cum trebuie, dar pe de alta, am petrecut deja atâția ani împreună. Și dacă ne trata cu adevărat atât de rău, am fi plecat de mult. Doar nu suntem persoana aia care se complace într-o relație toxică, pentru că nimeni nu vrea să fie persoana aia.
Și cum nu putem schimba timpul „pierdut”, ne rămâne doar să schimbăm percepția noastră despre acest timp. Poate nu-i chiar așa rău, ne repetăm până ne convingem că prietenii și familia (care ne-au spus demult că ar trebui să ne despărțim) sunt doar niște geloși care nu ne înțeleg.
Schimbarea-n mai bine
O tactică comună e să sperăm că mâine va fi mai bine. Sigur, relația nu merge grozav, dar asta nu înseamnă că e sfârșitul, ci doar o perioadă proastă, iar curând, totul se va schimba în bine, și doar n-am vrea să pierdem asta, nu?
Ne tot spunem că peste o lună, lucrurile vor fi altfel. Și luna trece și între noi, nu se schimbă nimic. Și-i mai dăm o lună, și încă o lună, amânând la nesfârșit momentul despărțirii. Dar dacă acel „mâine” ar fi de fapt azi? Dacă până azi nu s-a schimbat nimic, de ce s-ar schimba ceva până mâine?
Ești neajutorat
Sau cel puțin, așa te simți. Să zicem că partenerul nu te tratează cum ar trebui, și o vreme, încerci să-l schimbi, dar vezi că nu reușești, că nu contează cât efort depui, atitudinea sa nu se va schimba, așa că renunți și accepți. Te convingi că ești neajutorat în situația asta și începi să te complaci.
Sigur, poate că acțiunile tale nu-l vor influența cu nimic, dar tu nu ești neajutorată. Ai oricând posibilitatea să pleci și să rupi legătura asta otrăvitoare.
Dar cu cât rămâi mai mult, cu cât devine mai greu. Te regăsești? Ești și tu într-o relație nefericită? Atunci de ce nu pleci? Dacă lumea s-ar sfârși mâine, ai fi mulțumit de cum a arătat viața ta sentimentală?
Discussion about this post