Mi-e teamă de ziua în care prietenii mei se vor muta în străinătate. Le-aș duce prea tare dorul și deși știu că e imposibil să se mute toți odată, tot mi s-ar părea necinstit. Nu doar față de mine, la o adică, pot să mă duc și eu, dar față de țară.
Să rămân sau să plec?
Suntem studenți, am ajuns la vârsta la care astfel de întrebări nu sunt doar fantezii, ci realități. Pot pleca mâine și mi-e groază că într-o zi o s-o fac. Sigur, n-ai de unde să știi ce-ți rezervă viitorul și dacă m-ai întreba acum, aș zice bineînțeles că n-o să plec.
Și totuși…
Din ce în ce mai mulți tineri pleacă și ăștia care rămânem dăm vina pe guvern, pe salarii mici, pe lipsa de oportunități. În unele domenii, e adevărat, dar nu în toate. Avem locuri de muncă. Avem salarii. Da, în afară, sunt mai mari. Dar și traiul de pe-o zi pe alta e mult mai scump. Am prieteni finlandezi fără facultate care câștigă mai mult într-o săptămână decât aș câștiga eu aici într-o lună.
Ce ziceam? A da, e ușor să găsim motive și de-acord, România nu-i perfectă. Dar acuma, ce țară e? SUA? Anglia? Spania? N-au probleme? N-au corupție? Mi-e greu să cred.
Și ce mă enervează cel mai tare la toți oamenii ăștia care pleacă e că recunoaștem toți niște probleme, și în loc să încercăm să le schimbăm, ne luăm valiza și mergem în altă parte.
Și apoi, oricând ne întreabă cineva, mărturisim cu ochii-n pământ că suntem români. Ne vorbim de rău țara, ne plângem, căutăm compătimirea unor străini că ne-am născut aici.
Îmi place să călătoresc și să cunosc oameni noi. Dar niciodată nu mi-am bârfit țara, nu m-am plâns ce rău e în România. Și niciodată nu am fost privită de sus, ca și cum aș fi venit la cerșit sau la furat. Nimeni nu a râs de mine pentru că sunt româncă și sincer, nici nu aș fi tolerat așa ceva.
În secunda în care înjosești un om și țara în care s-a născut, eu mi-am pierdut tot respectul pentru tine. Am închis conversația și am plecat mai departe. Nu am timp de oameni care să-și bată joc de țara mea, nici străini, nici români.
Îmi iubesc țara chiar dacă avem neajunsuri, facem greșeli. Toată lumea face. Dar sincer, dacă toți ăștia care vedem lucrurile astea plecăm după un salariu mai bun și ne spălăm pe mâini de patrie, nu se va schimba nimic.
Am douăzeci de ani și vreau să rămân în România. Vreau să-mi fac țara mândră și să arăt întregii lumi ce poate da. Avem atâția oameni inteligenți, citiți, talentați, buni la suflet, care ar putea schimba răul în bine. Avem și pete negre, ce-i drept, dar mai e timp să le ștergem. Dar pentru asta, trebuie să rămânem, să muncim și cel mai important, să ne iubim țara.
Discussion about this post