Scleroza multiplă

Sclerozei multiple i se mai spune „boala cu 1000 de fețe” sau „boala fulgului de nea”, pentru că se manifestă atât de diferit de la caz la caz.

Este vorba de o afecțiune de tip autoimun, în care propriul sistem imunitar atacă mielina, adică teaca care învelește fibrele nervoase, cauzând astfel probleme de comunicare a informațiilor între creier și celelalte zone ale corpului. Aceasta poate afecta și măduva spinării, adică întregul sistem nervos central.

Scleroza multiplă poate fi de mai multe tipuri. Primul tip este acela de scleroză multiplă recurent remisivă (SMRR), cea mai des întlnită formă a bolii, în care episoadele apar la intervale mai lungi. Celelalte forme sunt primar progresivă, progresivă secundară, progresivă-recidivantă sau cronic progresivă, care sunt forme mai grave ale bolii.

Nu există încă un consens cu privire la cauzele care determină apariția sclerozei multiple, medicii oscilând între combinații dintre moștenirea genetică și anumiți factori de mediu.

Boala apare de cele mai multe ori între 20 și 40 de ani, dar poate afecta persoane mult mai tinere sau mult mai în vârstă.

Simptomele diferă mult de la o persoană la alta și debutul bolii coincide adeseori cu un diagnostic de nevrită optică. Alte simptome comune sunt amorțirea și slăbiciunea membrelor, pierderea vederii, vederea încețoșată sau vederea dublă, senzații de șoc electric, probleme ale vezicii urinare, spasme, rigiditate musculară (chiar paralizie) sau alte probleme de mobilitate, furnicături, tremur, probleme de coordonare și vorbire neclară, amețeli și, mai ales, oboseală aproape permanentă. Oboseala și dificultățile de coordonare pot pune probleme de zi de zi oricărei persoane afectate de scleroza în plăci. Unele simptome pot fi cognitive, cum ar fi tulburările de memorie, dificultatea în gândire sau instabilitatea emoțională. Boala este însoțită adeseori de depresie, ceea ce face destul de dificilă conviețuirea cu un astfel de pacient.

Pentru stabilirea unui diagnostic este nevoie de un examen neurologic și un RMN, analize de sânge, ba chiar, uneori, de o puncție lombară. Trebuie neapărat menționat că există un program național pentru scleroza multiplă, program care facilitează terapiile pentru această boală. Pe lângă aceste terapii, de la corticosteroide, interferon, la alte medicamente, de obicei injectabile, pacienții recurg adesea la terapii complementare, cum ar fi Protocolul Coimbra, la kinetoterapie sau fizioterapie.