Una din băuturile mele preferate e sucul de portocale. Pot să beau pahar după pahar fără să mă satur. Bine, e destul de greu în lumea asta modernă. În România, nu e ca și cum pot să ies în curte să culeg câteva portocale, nu?
Și nici mulți țărani care să vândă-n colț de stradă n-am văzut. Așa că-mi rămâne, ca oricărui orășean care se respectă, mersul la supermarket.
Și ultima oară când am fost, mi-a sărit ceva în ochi – diferența mare de preț între portocalele mai mici, la pungă și cele mari și gălbui din partea dreaptă. O pungă de 5-6 portocale costă nouă lei. Un kilogram din celălalt tip de portocale e mai puțin de trei lei. O diferență uriașă, nu?
Curioasă să aflu de ce, m-am uitat mai atent și am plecat din supermarket fără portocale și cu un gust amar.
Punga de trei ori mai scumpă se lăuda că nu a fost tratată chimic. Fenomenal, nimic din ce mâncăm n-ar trebui să fie. Eu știu asta, probabil și tu, probabil mulți oameni care frecventează supermarketul știu. Dar acuma vine altă problemă – cine are nouă lei să dea pe câteva portocale? Păi de banii pe care-i dai pentru o mână de portocale, faci suc la toată familia. Din ăla mai ieftin, tratat și nesănătos. Dar între ceva chimicale și a nu avea destul suc pentru ambii copii, ce alegi?
Sănătatea costă. E un lux și nu toți ni-l permitem.
Ah da, o mică precizare. Deasupra portocalelor ieftine, e scris mare (subliniat de două ori, chiar) să nu mănânci coaja. Bunica mea obișnuia să pună puțină coajă de portocală sau de lămâie în prăjituri. Le dădea un gust mai bun, mai altfel.
Astăzi, le-ar da gust de pesticide, substanțele alea minunate folosite să omoare șobolani și alte rozătoare, moluște, pești, insecte, bacterii și altele asemenea. E tipic omenesc să ne credem mai buni decât toate creaturile astea, nu?
Doar pentru că omoară un șobolan, nu înseamnă că mă omoară și pe mine. Și oricum, coaja aia e de beton, cu siguranță, nu au cum să pătrundă pesticidele în fruct.
Sau au?
Discussion about this post