Vreau doar să fiu. Nu vreau să fim împreună ca să mă schimbi sau să-mi dictezi tu cum să fiu altfel. Eu ăsta sunt. Dacă nu-ți place, mă lași.
Ne certăm des și de multe ori, aiurea. Zilele trecute, discutam cu un amic de ce preferă singurătatea în locul unei relații serioase. M-a șocat când mi-a zis asta. Ca femeie singură, „îmi place să fiu singur” nu e deloc ce vrei să auzi, fiindcă dacă ei nu mai caută, tu ce șanse ai să mai găsești?
Păi și nu vrei și tu o relație stabilă, pe cineva acasă care să se bucure când vii de la muncă?
Ba da, în teorie. Dar în practică, persoana aia frumoasă care ne așteaptă acasă, de multe ori vrea să ne schimbe, să ne arate cum să trăim și să ne spună dacă putem sau nu să facem anumite lucruri.
Nu poți să ieși weekend-ul ăsta cu băieții la bere, mai bine stai cu mine acasă.
Și uite așa, ai stricat. E foarte ușor să strici și nu, nu te învinuiesc. Înțeleg perfect de ce ai spus-o, dar adevărul e că tonul și felul în care-o spui contează foarte mult. Oamenii petrec primii optsprezece ani din viață ascultând de alții și în momentul în care înveți să fii independent și să asculți doar de tine, e foarte greu să te întorci la a lăsa pe altul să-ți dicteze. Chiar dacă ea o face cu binele tău în gând.
Așa că te îndepărtezi, fugi departe de ea, te plângi la prieteni și cât de curând, începi să privești către alte femei. Nu e un răspuns, știu, dar ăsta-i adevărul.
Ajungi la concluzia prietenului meu, că poate e mai bine să fii singur, decât să ai pe cineva care să-ți spună ce poți și ce nu poți face. Adesea, într-o relație, ne însușim rolul de mamă, când chiar nu e cazul. Suntem doi adulți liberi, independenți, care se iubesc și se ajută reciproc. În momentul în care unul dintre noi are un mai mare drept de vot decât celălalt, avem o problemă.
Desigur, nici bărbații nu-s fără vină. Și ei își sabotează relațiile, iau lucrurile personal, îi spun partenerei că e nebună și imediat, se scot victima într-o ceartă. Povestim pe la prieteni cât ne enervează partenerul sau partenera. Sincer, cred c-ar fi o mișcare foarte bună să nu mai zicem la prieteni. Când ai început să detaliezi fiecare ceartă și să povestești că nu-i corect ce se întâmplă între voi, e deja un semnal că lucrurile nu merg și că-ți sabotezi singur relația.
Minți, nu mai ai energie pentru partener, îi cauți mereu câte o vină, te arunci în muncă și nu vorbești cu persoana de lângă tine – toate astea sunt moduri de a-ți sabota inconștient relația. Dacă te regăsești în vreuna din purtările sau mentalitățile de mai sus, poate ar fi cazul să te întrebi dacă tu chiar mai vrei relația asta?
Adesea, luăm lucrurile prea serios. Transformăm o poveste de dragoste într-un care-pe-care și suntem prinși într-o lupta continuă pentru a demonstra cine are dreptate. Ar fi bine să ne amintim că nu despre asta-i vorba, s-o luăm mai ușor – o relație fericită e un parteneriat între doi oameni liberi, cu drepturi egale, care aleg să-și petreacă timpul împreună. Niciodată un război, deși uneori, așa pare.
Discussion about this post