Cu toate că știința a evoluat în pași galopanți în ultimele decenii, încă nu s-a inventat un scanner sau vreun alt aparat cu ajutorul să putem vedea ce ascunde fiecare în inima sa. Când trecem pe lângă o persoană, putem vedea învelișul, ținuta, nu și starea emoțională pe care o are.
Un om poate fi fericit, îngândurat, îndrăgostit, îngândurat, trist, rușinat, dezgustat sau furios, însă ne este dificil să observăm astfel de detalii la cei din jur și îi judecăm doar după aparențe, acestea fiindu-ne mult mai facile. A înlătura ambalajul cu care cei de lângă noi se protejează presupune deja o muncă serioasă din partea noastră, însă doar așa putem cunoaște cu adevărat o persoană.
De cele mai multe ori, ego-ul este cel care crează acel înveliș de protecție. Apelăm la el ca formă de autoapărare atunci când nu suntem siguri pe noi, când suntem speriați de consecințele pe care le poate avea decizia a fi noi înșine sau când ne temem că am putea pierde ceva sau pe cineva. Egoul nu e altceva decât un set de stereotipuri de gândire care se consolidează prin repetare și aprobare socială.
Egoul reprezintă, în fond, validarea a ceea ce deja știm, precum și refuzul de a achiziționa informații noi deoarece ne bazăm doar pe credințele și percepția asupra lumii pe care mintea noastră le-a creat pe baza experiențelor și analizei noastre. Astfel că mintea noastră nu mai caută altceva decât confirmarea credințelor deja instalate în gândirea noastră.
În aceste condiții, evoluția noastră e stopată de propriul ego și nicio putere interioară nu poate să-și facă vizibilă prezența datorită barierelor autoimpuse de credințele noastre puternic înrădăcinate.
Nu putem să sperăm la succes, iubire, bunăstare, bani, sănătate, fără a înlătura egoul. Asta nu înseamnă că limitările pe care ni le determină egoul nu pot fi învinse. Cu toate că aceste schimbări se fac mai greu, cu perseverență și ambiție, se poate reduce mult ego-ul, iar aceasta aduce cu sine și succesul nostru în toate domeniile în care ne dorim schimbări.
Discussion about this post