Am fost mereu fascinată de istorie și mereu mi-a plăcut să urmăresc ce metode folosesc oamenii pentru a discredita câte un personaj politic. La o adică, răspândirea de zvonuri a fost întotdeauna o ocupație îndrăgită de orice popor, și îndeosebi de presă.
Și e interesant de văzut cât și cum diferă zvonurile răspândite despre bărbați de zvonurile legate de femei. Mereu ne-a plăcut să bârfim viețile private ale celor care ne conduc, dar se pare că nu se aplică aceleași reguli.
Despre Ecaterina cea Mare a Rusiei, de exemplu, au existat nenumărate zvonuri cum că ar fi fost nimfomană. Zvonuri care circulau fără rușine chiar în timpul vieții ei. Era o femeie dură și o împărăteasă formidabilă, care a făcut multe lucruri bune pentru Rusia, dar totuși existau și încă există oameni care nu erau de-acord cu măsurile luate de ea.
S-au spus multe lucruri despre Ecaterina – cum că ar fi fost ipocrită și și-ar fi mințit poporul, cum că ar fi uzurpat tronul, aranjând ca soțul ei, împăratul de drept, să fie ucis. Și se prea poate ca aceste acuzații să fi avut ceva adevăr în ele, dar ele n-au rămas cunoscute în istorie, sau cel puțin, nu la fel ca povestea cum că ar fi fost o femeie insațiabilă, prin patul căreia a trecut jumătate din curtea Rusiei.
Desigur, Ecaterina nu a fost prima și nici ultima femeie care să fie înjosită pentru apetitul sexual (de cele mai multe ori, imaginar sau mult exagerat). Regina Egiptului, Cleopatra, a rămas și ea în istorie ca o femeie care râvnea orice bărbat. Elisabeta I a Angliei, iarăși, o seducătoare neîmblânzită. E puțin straniu că toate femeile astea erau conducătoare puternice și inteligente, care nu plecau capul prea ușor în fața unui bărbat. Dar cu siguranță, doar o coincidență.
Ce mi se pare totuși și mai ciudat e că, dacă ne uităm puțin la bărbații puternici ai istoriei, vom vedea că pentru ei, lucrurile nu stau la fel. Istoria oricărei țări e plină de bărbați cuceritori, cu o droaie de amante, dar despre unul nu s-ar fi zis că ăsta e un lucru rău.
Ba mai mult, e admirat de majoritatea suporterilor lor. John F Kennedy, cel mai apreciat președinte al Americii, iubea mult femeile, după cum se știe. Mai recentul Bill Clinton, la fel. Sigur, au ieșit niște scandaluri, dar nimeni niciodată nu l-a privit de sus din cauza faptului că avea multe amante.
Nu, pentru bărbați, impotența e o armă mult mai eficientă. E suficient să privim doar la nenumăratele zvonuri recente despre viața privată a lui Donald Trump ca să înțelegem cum e folosită această armă și de ce merge. Sigur, l-am putea critica pe președintele american dintr-o groază de motive mai întemeiate (poate chiar unele care să aibă legătură cu conducerea Americii), dar e mult mai simplu să râdem de zvonurile astea de nivel de curtea școlii.
Oricum n-am de unde să știu adevărul despre viața sa privată, așa că pot să iau zvonul de bun și să mă simt superioară, nu?
E mereu util să fii ușor cinic, și să nu te încrezi în povești din astea. Nu ești cu nimic superioară unei femei libertine, cum nu ești nici superior unui bărbat impotent. Și sincer, e pueril, și discreditează orice argument valid ai putea avea împotriva unui personaj politic.
Discussion about this post