Cât de des ți se întâmplă să te lași prins în problemele altuia? Un prieten care trece printr-o perioadă stresantă la muncă sau e în mijlocul unui divorț sau pur și simplu, nu-i merge nimic în viață. Și tu, ca prieten, te pui la dispoziția lui.
Dacă ai nevoie de ceva, aici sunt.
Sau
Vorbește cu mine, știi că te ascult oricând ai nevoie.
Și asta e foarte bine. Până la urmă, pentru asta sunt prietenii și e de datoria ta să-i fi alături la greu, ca și la bine. Dar până la un punct. Și punctul ăsta e uneori greu de găsit și și mai greu de reținut. Adesea, pierdem din vedere propria stare de bine și lăsăm să ne copleșească problemele altcuiva. Ajungem acasă obosiți, fără chef de viață și parcă am vrea și noi să ne așezăm pe pat și să plângem, deși viața noastră merge chiar bine.
În momente de genul, trebuie să ne oprim, să respirăm adânc și să ne amintim că suntem, totuși, oameni diferiți. Îmi pare rău pentru prietenul meu și voi face tot ce pot să-l ajut. Dar dacă mă pierd și eu, nu ajut pe nimeni. Trebuie să ne amintim lucrurile care merg bine în propria viață, ce ne entuziasmează, ce ne-a bucurat în timpul zilei ce tocmai a trecut. Pentru că dacă pierdem lucrurile astea din vedere, ajungem să fim la fel de triști ca prietenii noștri.
Și nu asta vrem.
Chiar dacă persoana respectivă ne e apropiată, trebuie să tragem această linie între viața noastră și viața lor. Adevărul e că noi nu prea avem cu ce să îi ajutăm. Le putem fi alături, îi putem asculta, dar dintr-o stare proastă, se pot scoate doar ei.
Prietena ta suferă de burn-out la serviciu, nu mai suportă, muncește prea mult. Tu o asculți cum se plânge de șeful ei, îi spui să-și ia o vacanță, să o ia mai ușor, încerci să o faci să se gândească la alte lucruri. Dar efectiv, tu nu poți rezolva situația. Doar ea poate să înțeleagă că e prea mult și că trebuie să schimbe ceva.
Și asta e adevărat în orice situație. Ne cuprinde o vină teribilă când prietenii noștri suferă în dragoste, financiar sau au probleme de sănătate. Pentru că noi nu suntem în situația aia și de-aia, merităm și noi să suferim, nu?
Nu. Normal că nu. Și cu cât ne lăsăm prinși în astfel de mentalități, cu atât ne facem mai mult rău.
Trebuie să înveți să spui „nu”. Trebuie să înveți să tragi linia aia între voi și să lași deoparte problemele celor din jur, la un moment dat.
Doar pentru că un prieten trece printr-o perioadă proastă, asta nu înseamnă că tu nu meriți să te bucuri de o întâlnire reușită sau de o promovare la job.
Tu ești responsabil doar pentru viața ta (bineînțeles, fac excepție părinții cu copii mici). Și trebuie să te comporți ca atare. Fă tot ce poți pentru cei din jur, dar nu-ți compromite propria sănătate, pentru că asta nu-i va ajuta nici pe ei, nici pe tine.
Discussion about this post