L-am cunoscut acum vreo două luni. Schimbam mesaje, ne înțelegeam bine și căzusem de-acord să ieșim într-o zi. Apoi, nimic. A dispărut fără urmă timp de vreo trei săptămâni. Nu i-am dat prea multă importanță și-l și uitasem când a reapărut. Degajat, ca și cum vorbiserăm tocmai ieri. Tot așa, mesaje, totul bine și frumos, ieșim noi cândva. Și iar dispare. Și peste câteva săptămâni, iar a apărut. Dacă la prima dispariție am zis să-i mai dau totuși o șansă, acum am știut mai bine și nu i-am mai răspuns.
Majoritatea femeilor pe care le-am întâlnit au cunoscut cel puțin un bărbat de genul. E bărbatul cu care ieșeai la câteva întâlniri pe vremuri, vă înțelegeați de minune și apoi se evapora din viața ta, doar ca să reapară în mod misterios peste un timp.
Astăzi, unul din avantajele rețelelor sociale e că nu mai e nevoit nici să te scoată în oraș. Poate doar să flirteze cu tine online. Și dispare și reapare și tu nu înțelegi de ce nu insistă mai mult, sau de ce nu te lasă de tot în pace.
E simplu. De-obicei, bărbatul care reapare după câteva săptămâni/luni de tăcere abia acum și-a amintit de tine. Te are încă în lista de contacte drept o „posibilitate”, și într-un moment de plictiseală a zis să vadă ce mai faci. Știu, ești tentată să-i găsești scuze pentru dispariție și să-i oferi din nou încredere.
N-o face. Tine minte mereu că un bărbat care e cu adevărat interesat de tine îți va arăta asta. Dacă voia să te scoată în oraș la modul serios, ar fi făcut-o.
E imatur și chiar periculos emoțional să-ți imaginezi că fiecare dispărut de genul a avut o problemă îngrozitoare și chiar n-a avut cum să te caute. Nu, de cele mai multe ori, doar a găsit ceva mai bun, mai disponibil, mai interesant pentru el la acel moment. Apoi, într-o pasă de singurătate, și-a amintit de tine și-a zis să vadă dacă ești încă disponibilă.
Să nu fii. Un om care nu poate să facă un minim de efort nici măcar la începutul unei relații nu merită bătaia de cap.
Bine, bine, dar de ce nu dispare de tot? Dacă tot nu se concretizează nimic cu tine, de ce nu te lasă pur și simplu în pace?
Pentru că nu e chiar atât de simplu. Dacă ai avut nenorocul de a-ți dedica câteva săptămâni din viață acestui individ, e foarte posibil să te fi atașat, așa măcar un pic, iar el vine acum să culeagă acest atașament. Îi gâdilă ego-ul să audă disperarea din voce, dorința ta să vă vedeți, și uneori, asta e destul ca să-l satisfacă pe individ.
Și-n plus, ești încă o posibilitate, o portiță deschisă. El nu va depune prea mult efort, doar cât să se asigure că tu ești încă pe fir, că nu l-ai uitat de tot, și că ar putea, dacă ar vrea, să te aibă.
Adevărul trist e că indivizii ăștia nu se vor implica niciodată mai mult. E o ironie a sorții, dar acceptând această purtare din partea lui, i-ai pierdut tot respectul. E absurd, știu, și necinstit. Dar văzând că ești dispusă să fii tratată așa îi transmite lui că ești disperată și că nu merită să se implice emoțional în această poveste.
Data viitoare când dispare cu săptămânile, lasă-l dispărut.
Discussion about this post