Cutia neagră – familia în epoca smartphone

Telefonul. Televizorul. Consola. Calculatorul.

Aceste cutii negre ale zilelor noastre. Ei bine, nu doar negre, pentru că astăzi, cutiuțele digitale vin în orice culoare ți-ai putea imagina, ca să fie chiar și mai dorite de public. E adevărat că în afara ei, nu prea ai prieteni și totul devine din ce în ce mai gri, dar hei, măcar telefonul tău are margini aurii. Mișto, nu?

Din secunda în care ne trezim, atenția noastră este acaparată de telefon, de vreun joc, de un mesaj de la un prieten sau pur și simplu de cele mai noi bârfe de pe rețelele de socializare. Majoritatea oamenilor întind mâna după telefon înainte de orice altceva dimineața și este un obicei nociv. Un studiu recent din Suedia, desfășurat pe parcursul unui an, a arătat că folosirea de smartphone-uri de cum ne trezim e direct legată de depresie și anxietate.

Când te trezești, ai nevoie de câteva momente în care să te stabilizezi, să-ți aduni gândurile și să te pregătești mental pentru ziua care vine. Sărind imediat pe telefon, ești copleșit de informații, de prejudecăți, dorințe și mici invidii care-ți umbresc apoi restul zilei și te fac să te simți inadecvat și posomorât.

Ce-i și mai rău e că am transmis acest obicei prost și copiilor noștri. Astăzi, foarte mulți dintre ei petrec primele cinci minute ale zilei verificând Facebook-ul și Instagram-ul sau se dau jos din pat și primul lucru se reped la consola din dotare ca să mai bage puțină joacă înainte de școală.

Iar adevărul e că nouă ne convine. La urma urmei, și noi facem același lucru și când abia ne-am trezit din somn, ne face plăcere să ne bucurăm de cafea în liniște și pace, fără să luăm în considerare efectele pe care le are acest obicei asupra familiei.

Copiii (și oamenii, în general) sunt creaturi sociale prin definiție și în mod automat preferă contactul uman decât ecranul. Orice copil, dacă îi dai o alegere între a sta o oră singur pe PlayStation sau a se juca Monopoly cu un frate/soră sau cu părinții va alege joaca, va alege contactul uman din instinct. Pentru că prin contact uman creștem. Au și jocurile video beneficiile lor, după cum am scris și aici, dar ele nu se compară cu joaca cu alți oameni.

Când un copil joacă un joc de cărți sau de masă sau de cuvinte cu familia, el devine mai încrezător, învață să reacționeze și să relaționeze cu alți oameni, devenind astfel mai sociabil, și creează o legătură mai puternică cu părintele, căpătând încredere în acesta.

Dacă un copil își petrece timpul liber în fața unui ecran, el nu va veni la tine cu vreo problemă pentru că nu i-ai creat obișnuința asta. E simplu.

Ne place să spunem că problema e că acești copii au crescut cu telefonul în față și asta-i face diferiți. Dar poate ar trebui să ne întrebăm mai întâi cine i-a lăsat cu telefonul în față?