Gestul președintelui Klaus Iohannis de a retrimite Parlamentului spre reexaminare Legea repatrierii aurului este un exemplu al modului în care tripleta Iohannis-Isărescu-Orban acționează împotriva intereselor poporului român, este de părere avocatul Gheorghe Piperea.
Decizia președintelui este cu atât mai surprinzătoare cu cât Iohannis încercase să blocheze o dată legea, trimițând-o la Curtea Constituțională, însă CCR a declarat legea ca fiind constituțională.
Legea se referă la o cantitate de 55 de tone de aur aflată la Banca Angliei. Țara noastră nu doar că nu primește vreo dobândă pentru aurul său, ba chiar plătește chirie pentru spațiul de depozitare. Aurul lăsat la Londra reprezintă aproximativ 60% din rezerva totală a țării de 103 tone.
„Dacă va fi criză economică globală și, mai ales, dacă țari ca Rusia, China și Germania vor trece, așa cum intuiesc eu, la sistemul financiar al etalonului aur, înlocuind sistemul etalonului dolar*, cel mai „bun” cocktail contra poporului român și a economiei României va fi alianța de „dreapta” între guvernatorul Isărescu, președintele Johannis și premierul Orban. Consecințele crizei vor fi puse, ca de obicei, în sarcina populației si a IMM-urilor, prin reduceri ale prestațiilor sociale, tăieri de salarii și creșteri de taxe (mai ales taxe indirecte, ca tva – ul sau accizele, care impozitează consumul și, deci, nu se „vad”). Corporațiile vor fi protejate, iar băncile salvate, căci sunt prea mari sa fie lăsate să falimenteze. Adică, austeritate pentru căței și vacanțe de lux pentru dulăi, că așa-i în neo-liberalism”, spune avocatul Piperea.
Textul ce însoțește legea retrimisă Parlamentului sub semnătura președintelui transcrie punct cu punct argumentele contra acestei legi expuse de Mugur Isărescu. În opinia guvernatorului BNR, scopul păstrării aurului românesc în străinătate este acela
„de a crea și de a spori gradul de încredere într-o țară și de a permite negocierea unor costuri mai mici la împrumuturi sau alte tranzacții internaționale.”
Despre „condițiile favorabile” la care putem spera din partea instituțiilor financiare internaționale ne-am lămurit de multă vreme. Odată ce te împrumuți de la acestea nu doar că plătești ani de zile la dobânzi, dar le și permiți să vină să dicteze în treburile țării.
Singura critică ce i se poate aduce argumentației avocatului Piperea este aceea că le acordă o importanță prea mare unor personaje precum Orban sau chiar Iohannis, care sunt doar simplii executanți.
Istoria ultimilor 30 de ani ne arată că premierii și președinții sunt trecători, numai Mugur Isărescu este etern. Te și întrebi de ce mai dăm banii pe alegeri când adevăratul sediu al puterii este la BNR?
Discussion about this post