Trăim într-o lume din ce în ce mai înclinată către ateism. Cei care nu sunt atei, în ziua de astăzi, sunt catalogați ca extremiști religioși și marginalizați de mase, iar cuprinși de frica asta de a nu fi și noi în vreun fel blamați sau excluși, renunțăm la valori, la credința care i-a călăuzit pe strămoșii noștri prin atâtea timpuri grele.
Și-n plus, suntem captivi într-o lume a consumerismului, unde e mai important cel mai nou iPhone decât sufletul nostru în eternitate, așa că alegem să ne axăm, mai ales în această perioadă a sărbătorilor, asupra bunurilor materiale și a bogățiilor fizice, și nu asupra celor sufletești.
Pe tema asta, a vorbit recent parohul comunității ortodoxe române „Sfintele Parascheva și Genoveva” din Paris, Părintele Răzvan Ionescu.
E vorba de ceva ireductibil la abordările noastre în planul cunoașterii. E vorba de ceva mai înalt decât tot ce putem noi în privința lumii. E vorba de ceva împlinitor ca răspuns venit în chip minunat la o întrebare frământată îndelung, nu atât de un om, cât de întreaga umanitate în urma rănirii din păcat. Pentru că fiecare boală și moarte sunt un reînnoit strigăt către Făcătorul a toate din durerea rănii umanității întregi. Ce sete de viață clocotește în noi… Ne afectează însă limitările și condiționările slăbiciunilor noastre în plan uman. La toate acestea, paradoxal pentru unii, există Răspuns de Sus precum o Apă vie menită să astâmpere o sete ființială de viață.
Spun paradoxal pentru că unii continuă să trăiască pe lângă acest Răspuns ca si cum nu ar fi. Refuză să trăiască întrebător, de parcă le-ar putea fi suficiente boala, suferința, îmbătrânirea și moartea rămase fără răspuns și fără sens. Ei sunt adepții unui difuz X-mas care echivalează în căpușorul lor confuz cu ideea de „Sărbători de iarnă”.
… a scris Părintele pentru publicația Basilica.ro (puteți, de altfel, găsi textul integral aici), iar aceste cuvinte răsună puternic în inima oricărui creștin. Pentru că în ziua de azi, chiar și cei cu credința neclintită în Dumnezeu sunt prinși în probleme materiale, în lipsa de bani și presiunea de a cumpăra cât mai multe cadouri scumpe pentru a le arăta apropiaților că le pasă.
Din ce în ce mai puțini oameni se gândesc la ce înseamnă Crăciunul, la Nașterea Mântuitorului, la iertare și la familie. Mulți copii astăzi îți vor spune că sărbătorile de iarnă sunt despre cadouri și brad. Adulții, mulți dintre ei, vor îngăima ceva și despre mâncare, dar nu mult mai mult.
Oare câți vor aminti de Domnul Nostru Iisus Hristos? Câți vor merge la biserică în noaptea sfântă, și nu din vreun simț al datoriei, ci de dragul de a fi în Casa Domnului, alături de frații și surorile lor?
Foto: Basilica.ro
Discussion about this post