Cazul familiei Smicală, un strigăt de ajutor – România, trezește-te!

Am citit cu lacrimi în ochi postarea de Facebook a doamnei Camelia Smicală, medic român în Finlanda. Un caz prea puțin mediatizat la noi în țară, familia Smicală trece printr-un chin îngrozitor de ani buni, din 2015 mai exact, când cei doi copii mai mici, Mihai și Maria, au fost luați de autoritățile finlandeze de lângă mama lor.
Camelia Smicală era atunci în proces de despărțire cu soțul său finlandez, acuzat că era abuziv atât cu ea cât și cu copiii. La rândul său, bărbatul a acuzat-o că ar vrea să plece cu copiii în România, a chemat Protecția Copilului în mod nejustificat, iar de atunci, calvarul a început. O luptă agonizantă cu morile de vânt, pentru că nici președintele, nici ambasadorul român, nici variile guverne care au urcat și au căzut de la putere nu au făcut nimic pentru a ajuta familia Smicală.

Recent, la sfârșitul anului trecut, Camelia Smicală a anunțat pe pagina de Facebook că fiul său, Mihai (14 ani), a fugit de la centrul la care era ținut, iar la scurt timp, și fetița, Maria, a fost dată dispărută. Copiii erau ținuți separat, iar Maria, în ultimele săptămâni fusese ținută în izolare, ca un criminal.
Mama, la fel, a fost tratată de autoritățile finlandeze ca un criminal, nu ca un părinte care vrea doar ce e mai bine pentru copiii săi.

Iar astăzi, după săptămâni în care nu s-a știut despre locația copiilor, Camelia Smicală a postat următorul update pe pagina de Facebook:

În comentarii, durere, lacrimi, rugăciuni și strigăte disperate pentru ajutor. Români care roagă diversele personalități și voci puternice din România să facă ceva în privința acestui caz oribil, dar strigătele astea rămân neauzite, ca până acum.

Președintele Klaus Iohannis, care are datoria de a ajuta și proteja românii de pretutindeni, ce face pentru această mamă și copiii ei (cu toții, cetățeni români)?
TVR-ul, iarăși, e „strigat”, dar nici televiziunea de stat, care la ocazie se bate-n piept cu „mândria de a fi român” – ce fac?
Antenele, unde?

E momentul să acționăm, oameni buni, să facem ceva pentru acești oameni căzuți la ananghie. Ai putea fi tu în locul lor, aș putea fi eu, ar putea fi oricine. Cum se poate ca autoritățile finlandeze să fie lăsate să calce în picioare drepturile de bază ale unui cetățean român?

Dacă politicienii noștri nu ies în stradă pentru asta, atunci pentru ce? Mai mult, noi dacă nu ieșim în stradă pentru asta, atunci pentru ce?