Într-o epocă atât de acaparată de tehnologie, devine limpede că viitorul va aduce niște schimbări masive la locul de muncă. Pe măsură ce mai multe slujbe mecanice vor fi automatizate și atribuite inteligenței artificiale, trebuie să ne concentrăm mai mult pe dezvoltarea empatiei și a calităților inerent umane pentru a ne putea adapta la piața de muncă a viitorului.
Conform publicației Forbes, companiile și marile afaceri se străduiesc să se adapteze celei de-a patra Revoluții Industriale, în care, de bine de rău, o mare parte din task-urile de zi cu zi vor fi îndeplinite digital, restructurând atât piața de muncă, cât și cerințele angajatorilor.
Un raport publicat în Deloitte Global analizează nivelul de pregătire pentru această revoluție și arată că doar 10% din angajatorii de astăzi se simt siguri pe sine că au înțeles ce calități le vor fi necesare angajaților lor în lumea nouă.
Raportul arată că din ce în ce mai mulți angajatori caută să aducă în echipă oameni care se pot adapta ușor și care sunt dispuși să învețe permanent lucruri noi. Pentru că asta e lumea în care trăim, nu mai ajunge să te bazezi pe competențele învățate în școală, ci trebuie să fii pregătit să evoluezi odată cu tehnologia, devenită atât de prezentă la locul de muncă.
Pentru a face față acestei lumi schimbătoare, companiile oferă programe de pregătire în care să încurajeze „competențele umane” ale angajaților, printre care empatia, capacitatea de a relaționa cu ceilalți și a forma legături de durată, încrederea în sine și creativitatea, toate esențiale pentru angajatul viitorului.
Conform studiilor, oamenii de succes de mâine vor fi aceia care înțeleg contextual cultura în care trăiesc și nu cei care se bazează pe niște activități sau „talente” mecanice. Cu alte cuvinte, angajatorii caută oameni ale căror talente să nu poată fi automatizate, iar acestea se bazează foarte mult pe inteligență, atât intelectuală, cât și emoțională.
Și cum unde-i cerere e și ofertă, universitățile americane s-au adaptat rapid, dezvoltând cursuri speciale pentru a-i „ajuta pe studenți să-și dezvolte compasiunea și empatia față de ceilalți”.
În același timp, nu poți să nu te întrebi, oare la ce servesc cu adevărat astfel de cursuri? La urma urmei, empatia e ceva cu care te naști, nu ceva ce înveți la școală. Nu e matematică. Și dacă e, totuși, ceva ce poate fi învățat, atunci cât mai durează până când vor găsi o metodă de a le preda și mașinăriilor empatie?
Și atunci ce se va alege de rasa umană?
