„Sub nicio formă, dacă ne conformăm Constituției României, nu putem interzice întrunirile. Nici întrunirile politice, nici întrunirile sindicale, nici întrunirile cu caracter cultural sau sportiv”, avertizează jurnalistul Sorin Roșca Stănescu într-un comentariu pe tema măsurilor privind combaterea infecției cu coronavirus.
„În virtutea căror acte normative este încălcată Legea Fundamentală a statului, care este Constituția, și care garantează libertatea întrunirilor? Și în primul rând a acelor categorii de întruniri care nu angajează răspunderea organizatorilor, la un asemenea nivel încât să facă necesară o aprobare prealabilă a autorităților? Singurul act normativ la care s-ar putea face trimitere este o ordonanță de urgență din 1999, transformată în lege după ce a fost omologată de Parlamentul României. Vorbim deci despre norme de acum 20 de ani. Dar nici această ordonanță de urgență nu permite decât în anumite condiții interzicerea unor drepturi cum ar fi dreptul de întrunire. Pentru a se întâmpla acest lucru, președintele României ar trebui ca, în aplicarea respectivului act normativ, să emită un decret prin care declară starea de urgență. Iar primul-ministru, interimar sau nu, ar trebui să contrasemneze respectivul decret. Și, în termen de cinci zile, Parlamentul să aprobe la rândul său decretul. Altfel întrunirile nu pot fi interzise în mod constituțional. Vreau să mă fac foarte bine înțeles. În prezent, Ministerul de Interne și Ministerul Sănătății au lansat în spațiul public și aplică o serie de măsuri pe care le taxează drept obligatorii și o serie de interdicții care-i vizează pe cetățeni și pe reprezentanții instituțiilor publice. Acest ansamblu de norme, cu o putere mult mai mică decât Constituția, care nu poate fi pusă între paranteze decât parțial și numai dacă se instituie starea de urgență, funcționează în virtutea dreptului pe care îl au autoritățile de a-i obliga pe cetățeni să ia o serie de măsuri împotriva răspândirii virusului. Există și sancțiuni împotriva celor care, cu reacredință, zădărnicesc aplicarea respectivelor măsuri. Care, cu alte cuvinte, se sustrag – atenție – cu rea-credință, unor măsuri legate de izolare sau de carantină și – din nou atenție – care în acest fel contribuie la răspândirea virusului. Și acest fapt trebuie dovedit. În caz contrar, ne aflăm într-un ciudat regim de dictatură militară instituit de două ministere civile. Ministerul Sănătății și Ministerul de Interne.
Sub nicio formă, dacă ne conformăm Constituției României, nu putem interzice întrunirile. Nici întrunirile politice, nici întrunirile sindicale, nici întrunirile cu caracter cultural sau sportiv.
Dacă nu ar fi dramatic și revoltător, ar fi în orice caz de un ridicol nebun. În spațiul public, oficiali ai statului român s-au grăbit să lanseze avertismente îndreptate împotriva cultelor religioase, începând, firește, cu cultul ortodox. Se solicită nici mai mult nici mai puțin decât interzicerea slujbelor religioase. Pe motiv că ar contribui la răspândirea virusului, faptul că enoriașii, zeci sau sute de enoriași, se adună la un loc. În același timp, școlile funcționează bine-merci în condițiile în care, în medie, numărul elevilor care petrec șase-opt ore pe zi în același spațiu depășește numărul credincioșilor prezenți la o slujbă. Facultățile, universitățile, funcționează și ele bine-merci, cu amfiteatrele pline. Sălile de cinematograf, câte mai există, nu și-au închis porțile. Nici teatrele. Nici sălile de concerte. În piețele care comercializează produse agro-alimentare se adună zilnic mii de persoane. Ele funcționează bine-merci. Ca să nu mai vorbim despre mall-uri. Nimănui de la nivel guvernamental nu-i trece prin cap să se atingă în vreun fel de interesele multinaționalelor. Dacă funcționează mall-urile, firește funcționează din plin și toate supermarketurile. Și gările, și autogările, și porturile și aeroporturile. Ne spun reprezentanți ai autorităților că enoriașii sărută icoane. Și se împărtășesc. Situații în care virusul s-ar putea răspândi mai ușor. Dar nimeni nu se spune că în toate celelalte activități pe care le-am enumerat mai sus, fără pretenția de a le epuiza, circulă ceva infinit mai periculos decât sărutul icoanelor. Circulă banii și monedele care, după cum știe până și un analfabet, sunt cele mai mari purtătoare de microbi din tot ceea ce există. În paranteză fie spus, asistăm la o demență a măștilor, dar nimeni nu duce demența până la capăt, sugerându-le oamenilor să poarte mănuși sterile atunci când umblă la portofel. Culmea ridicolului e că, dacă ne uităm cu mai multă atenție asupra interdicțiilor instituite, vom observa că nici plenul Parlamentului nu se mai poate întruni fără aprobarea Direcției de Sănătate Publică, devenită obligatorie la reuniunile de sub 1000 de persoane.
Eu încerc să fiu optimist. Încerc cu toată buna-credință să mă asigur că excesele unor reprezentanți ai statului român în a emite interdicții și amenințări la adresa unor organizatori de evenimente, sunt doar rezultatul prostiei, incompetenței și în niciun caz al unei intenții exprese ca, utilizând pretextul epidemiei cu coronavirus, să restrângă drepturile constituționale ale unor cetățeni și ale unor organizații. Dar dacă lucrurile stau altfel? S-a mai întâmplat. În special în state cu o democrație precară, cum este România. Și în care se manifestă din plin tendințele autocratice sau chiar dictatoriale ale unor demnitari. Iar o epidemie cu coronavirus, care îngrijorează o lume întreagă și declanșează te miri unde stări de isterie, ar fi un prilej numai bun pentru ca, restrângându-se drepturile unor cetățeni în baza principiului vaselor comunicante, să crească exponențial puterile unor conducători.”
Discussion about this post