Văd foarte mulți indivizi și individe pe Facebook care share-uiesc într-una diverse știruțe de genul „Aceste muzee îți permit să faci un tur gratis cât ești în carantină, sau „E momentul să citești cartea aia pe care o tot amâni”. Și nu pot să nu mă întreb… și până acuma ce păzeați, copii?
Majoritatea resurselor online pe care acești oameni abia le descoperă nu s-au uploadat de azi, de ieri. De ani buni, ai posibilitatea să înveți o limbă străină, să vizitezi online muzee, să urmărești documentare. Da, chiar și să citești. În ultimii zece ani, s-au încărcat online enorm de multe resurse, de la manuale și cărți gratuite, la cursuri oferite de cele mai mari universități din lume.
Poți, dacă îți dorești, să faci un curs complet de la Yale sau Harvard. Poți chiar să primești acreditare, în funcție de ce portal folosești. Poți învăța și citi cât te ține pe tine creierul. Și atunci, ce-ați păzit, oameni buni, atâția ani?
Pentru că oamenii care distribuie astfel de postări educaționale se vor a fi intelectuali. Aceiași oameni care acum „se bucură de ocazia să mai citească și ei o carte.”
Mon cher, cititul nu ar trebui să fie ceva opțional. Nu e o modă, chiar dacă tu o tratezi ca atare, și ar trebui să fie un lucru constant. Învățarea, în sine, ar trebui să fie o constantă a vieții, deoarece doar așa poți să crești.
În momentul în care e nevoie de un virus care te „obligă” să stai casă ca tu să-ți faci timp de aceste activități, e clar cam cât te doare pe tine cu adevărat să înveți limba franceză sau să citești o carte. Ia spune, conte, când ai postat ultima oară despre ce carte citeai matale? Așa, ante-coronavirus. Și mai și, când ai citit ultima oară o carte?
Abundă net-ul de oameni care vorbesc de parcă abia ar fi descoperit apa caldă, sau în cazul lor, că poți citi și învăța chestii, așa, fără să te oblige nimeni.
Să reținem, cititul e ceva ce poți face oricând (chiar și fără să postezi pe Facebook). Muzeul virtual e ceva ce poți vizita oricând (nu toate, dar destule). Vizionarea unui documentar e ceva ce poți face oricând (poate mai bagi și tu la cap ceva).
Și deși probabil până acum erai prea ocupat cu viața ta interesantă și plină ca să te doară-n cot de propria-ți cultură, poate de acum încolo folosești următoarele resurse mai des:
OpenCulture.com – mega sursă de documentare, cursuri online, limbi străine, filme, cărți, sfaturi de la scriitori celebri etc.
Coursera – platformă care oferă (tot timpul) cursuri acreditate (de la universități de top și nu numai) în aproximativ orice domeniu.
Khan Academy – resursă pentru prichindei (și pentru cei mari care au nevoie de reîmprospătare) pentru învățat matematică, fizică, chimie, istorie, gramatică etc.
Code.org și CodeCademy – două platforme super-ușor de folosit care te învață programare.
Duolingo – platformă pentru limbi străine – poate fi folosită în mod gratuit.
Discovert K12 -platformă de homeschooling care îți pune la dispoziție curricula americană pentru cele 12 clase.
Project Gutenberg – bibliotecă online care dispune de o grămadă de cărți gratuite (ceva mai vechi, ce-i drept, dar totuși).
Iar astea sunt doar câteva din multele resurse disponibile online pentru a te auto-educa. Sperăm că această perioadă de auto-carantină le va trezi mai multor oameni interesul de a face asta.
Discussion about this post