Generalul Predoiu: Ceva nu este în regulă cu “Grupul de Comunicare Strategică”

„Conducerea eficientă în timp de criză nu se rezumă doar la a face ceea ce trebuie făcut în teren. Liderii trebuie să aibă obligatoriu și abilitățile de comunicare care să le permită să expună clar populației problemele cu care se confruntă, să poată să mobilizeze și să unească cetățenii în jurul lor dacă vor să își asigure susținerea și sprijinul acestora, elemente esențiale pentru succesul politicilor de combatere a oricărei crize”, consideră generalul Silviu Predoiu, fost șef al SIE, într-o analiză a situației actuale publicată pe contul său de socializare.
„Nu eu am formulat ideea de mai sus, ea aparține unui cercetător de la Universitatea din Leiden, Arjen Boin, coautor al lucrării intitulate “The Politics of Crisis Management”
Când faci greșeli de comunicare, când nu reușești să aduci argumente convingătoare în susținerea măsurilor promovate, nu este suficient să revii și să pretinzi că ai fost înțeles sau că ai fost preluat greșit.
Această idee nu îi aparține lui Arjen Boin și nici măcar numai mie pentru că, din (ne)fericire, nu trebuie să fi cercetator la Universitatea din Leiden pentru a realiza că ceva nu este în regulă cu modul în care “Grupul de Comunicare Strategică” (?!) și coordonatorii acestuia ne comunică ce se întâmplă și ne explică ce trebuie să facem.
Comunicarea de criza trebuie să fie clară, concisă dar mai ales empatică, nu solemnă. Imnul nu ajută, din contră….
Am apreciat sincer faptul că aseară, ministrul Vela și cei doi secretari de stat, pe lângă faptul că au renunțat la programul de dansuri irlandeze, având fiecare, în sfârșit, microfonul său, și-au asumat implicit, prin cele comunicate, că ordonanța anterioară a fost elaborată fără a lua în calcul o mulțime de aspecte relevante.
Aș fi apreciat și mai mult dacă asumarea ar fi fost explicită, dacă ar fi admis că au gresit, că s-au pripit. Greșeala recunoscută, oricât de nedorită, te face mai uman, te apropie de mine, îți sporește credibilitatea și șansele de a fi ascultat și respectat. Nu același lucru îl putem spune despre negarea încăpățânată a erorilor evidente de comunicare.
“Sunt măsuri dure, poate cele mai dure pe care le-a avut România ultimilor ani !”
Așa și-a început aseară intervenția televizată ministrul Vela, pentru că, dupa ce un fior de teamă ne-a trecut tuturor pe șira spinării, să ne liniștim rapid constatând că tot ceea ce urma reprezintă corecții, relaxări și amendări ale prevederilor ordonanței anterioare.
Oare ei nu realizează că aceasta abordare le reduce sensibil credibilitatea ? Că de acum mulți vor aștepta ordonanța miltară 5 pentru a înțelege exact modul de aplicare al puținelor noutăți cuprinse în ordonanța 4?
Unii ar putea spune că sunt doar greșeli minore, că sunt simple erori de comunicare. Poate, dar când vorbim despre salvarea de vieti, despre amenințări majore la adresa siguranței naționale, suntem îndreptățiți să cerem mai multă responsabilitate, mai mult profesionalism inclusiv în planul comunicării publice, componenta esențială a oricărei politici de depășire a crizei.

Și încă ceva – desigur sunt importante informațiile pe care le prezintă, de fiecare dată, dl. Despescu. Mai ales pentru că arată volumul muncii personalului MAI. Dar oare n-ar fi cel puțin la fel de relevant sa cunoaștem situația cazurilor confirmate de infectare cu coronavirus la nivel de județe? La nivelul marilor aglomerări urbane? Nu ar trebuie să existe mai multă transparentă la nivel local, in așa fel încât lumea sa știe și sa înțeleagă? Și sa se conformeze restricțiilor nu de teama unor amenzi pe care oricum cei mai mulți nu le pot plăti ci pentru că înțeleg că amenințarea este concretă și prezenta peste tot, nu doar la București sau în România, în general? Ajungi să crezi că amânarea plății ratelor la bănci precum și alte măsuri de sprijin financiar al populației sunt luate tocmai pentru a ne putea permite plata amenzilor.
Sunt convins că se lucrează mult, sunt convins că se fac multe lucruri bune, necesare și corecte.
Sunt convins că cei mai mulți implicați direct în elaborarea și coordonarea măsurilor de combatere a crizei știu ce fac.
Sunt convins pentru că pe mulți i-am cunoscut și vreau să cred că sunt în continuare aceiași oameni dedicați și corecți.
Sunt convins însă, mai ales, pentru că vreau să fiu așa, pentru că știu că de acești oameni depinde viitorul nostru, al tuturor.
Sunt convins pentru că am ales să fiu așa, nu pentru că m-a convins în vreun fel comunicarea oficiala.
Sunt convins pentru că vreau. Încă !”

Problema ridicată de generalul Predoiu este una de mare actualitate, pentru că, așa cum reiese din relatările de presă, foarte multă lume este confuză și iritată de unele dintre măsurile prost sau insuficient explicate. Ar fi util să ni se explice și nouă cine este acest Grup pentru Comunicare Strategică, apărut peste noapte, cine sunt coordonatorii săi și care este statutul său. Acest grup, de pildă, pune în circulație modelele pentru vestitele declarații pentru a putea ieși omul din casă, dar, din punct de vedere legal, este destul de neclar în ce fel este abilitat acest grup să dicteze ce și cum trebuie să facă populația. De ce să ia nea Vasile amendă că a completat greșit un formular inventat de un grup despre care nu știe practic nimic?

Totodată, este greu de înțeles de ce nimeni din structurile de conducere nu și-a asumat greaua misiune de a comunica zilnic cu populația. Nu un grup obscur, ci un OM! E greu să-ți asumi să fii tu acela care citește zilnic numărul de bolnavi și morți, dar, așa cum spune generalul Predoiu, este nevoie și de empatie în comunicarea publică. Italienii au un oficial din sănătate care dă zilnic raportul în fața presei, la britanici, la fel. În SUA, mulți guvernatori și-au asumat acest rol ingrat.

La noi, autoritățile se ascund în spatele unui fantomatic Grup pentru Comunicare Strategică, evitând astfel ca o persoană anume să-și asocieze imaginea cu această criză nemaiîntâlnită. Oare de ce?