Ce este mai grav decât lipsa împărtășaniei în Postul Sfintelor Paști?

 Hristos se descoperă și rămîne cu noi în măsura în care sîntem capabili să-L primim. Ce știm despre Hristos? Ce știm despre Biserică? Maslu cu o sută de oameni sănătoși care se înghesuie cu pomelnice pentru sporul casei și noroc la măritiș? Ghicituri pe la pustnici rătăciți la care mergem cu fructe de mare că „nu au voie să mănînce carne”? Asta e tot ce știm și ne era de-ajuns. Dar nu e.
Nu există vreo lucrare magică a împărtășaniei care să țină loc de citirea Scripturii, de rugăciunea cu lacrimi, de milostenie, de iertare, de blîndețe, de iubire. Împărtășania devine lucrătoare doar căzînd pe acest pămînt al virtuților. Dimpotrivă, pentru a ne împărtăși, trebuie mai întîi să-L cunoaștem pe Hristos, să cercetăm Scripturile, să știm dogmele credinței, temelia Bisericii. Dar cum vom face acestea dacă singura salvare pare să fie televizorul și live-urile. Lipsa cunoștinței este cel mai grav păcat al ortodocșilor și acum se vede răutatea și pericolul lui.
Citiți și îmbogățiți sufletele voastre cu har din care să vă adăpați la vreme de secetă. Așa cum cămila bea multă apă cînd găsește, ca să aibă și pentru cînd nu va mai avea, așa cum oaia înghite iarbă necontenit și o rumegă mai apoi în tihnă, tot așa și noi trebuie să fim plini de înțelepciune, de cuvinte bine ticluite culese din Scripturi și de la Sfinții Părinți. Fără o bogăție de învățuturi, pilde și psalmi care să cînte singuri în inimă și minte omul nu poate suferi singurătatea și nu poate menține focul credinței. Schimbarea minții prin lucrarea harului este scopul vieții creștine. Iar asta nu se face fără cunoștință, fără cercetarea Scripturilor, care este o poruncă dată de Hristos însuși.
Începeți să citiți cărțile Sfinților. Nu dialoguri cu părinți contemporani, ci cărțile Sfinților scriitori de odinioară. Textul scris, nu vorbit, are rigoarea pe care mintea noastră a pierdut-o. Ne place să ascultăm sau să citim dialoguri libere deoarece mintea noastră și-a pierdut rigoarea. Totuși o minte fără rigoare este o minte slabă în proces canceros. Citiți mai puțin, dar citiți cărți fundamentale. Și învățați să gîndiți. Faceți, vă rog, un obicei din a gîndi riguros. Biserica se ține pe dogme, pe dreapta mărturisire ca și pe o piatră.
Timpul acesta va trece. Decît să vă victimizați că nu puteți merge la slujbe, mai bine ați citi și v-ați umple inimile de bucurie.
Pace tuturor.

, ne transmite pe Facebook părintele Savatie Baștovoi.

Cine este Savatie Baștovoi?

Ștefan Baștovoi (n. 4 august 1976, Chișinău), cunoscut mai mult ca Savatie Baștovoi, este un eseist, poet, romancier, teolog și scriitor român din Republica Moldova. A fost și moderator al unei emisiuni televizate.

A studiat la Facultatea de Filosofie a Universităţii de Vest din Timişoara. E pasionat de pictură, teologie şi a predat iconografia la Seminarul teologic din Chişinău. În 2002, a fost hirotonit ieromonah.

Printre volumele sale se numără: „Idol sau icoană?“ (2000), „Între Freud şi Hristos“, „În căutarea aproapelui pierdut“ (2002), „Curaj şi libertate în Ortodoxie“ (2002), „Dragostea care ne sminteşte“ (2003), „Ortodoxia pentru postmodernişti“,  „A iubi înseamnă a ierta“ (2006), „Diavolul este politic corect“ (2010).

A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova, Premiul Salonului Naţional de Carte de la Iaşi (1996), premiul revistelor „Timpul“ şi „Convorbiri literare“ din România.