Citeam undeva spusa unui nostalgic, ca şi mine, din care rezulta că se bucură că n-am fost republică unională ca Ţările Baltice sau ca Moldova (sovietică), deşi, mai ales pe vremea lui Dej, tot la remorca URSS şi tot ca membră în Tratatul de la Varşovia am existat în „lagărul socialist”. E drept, am avut şi momente când ne-am impus (cum a fost retragerea trupelor fraţilor de la Răsărit negociată de Dej cu Hruşciov sau piciorul în pragul lui Brejnev pus cu curaj de Ceauşescu la înăbuşirea Primăverii de la Praga de către armatele pactului anti NATO, mai puţin a României). Dar despre acele momente nu pot vorbi, ca şi despre ceea ce va urma, decât pamfletăreşte, fiindcă par incredibile.
Zisul comentator nostalgic continuă prin a spune că nici azi nu se bucură, mai ales c-am ajuns, ca ţară (după ce chinuri şi umilinţe!) membră a Uniunii Europene (identificată de comentator cu un altceva acelaşi în raport cu Uniunea Sovietică) ca şi membră a unui altceva acelaşi şi militar, cum e văzut actualul NATO vizavi de defunctul pact comunist.
Tocmai când mă gândeam să-i dau replica „mortală”, apropo de prezenţa sovietică pe care n-am cerut-o şi nici agreat-o, care ne-a făcut mult rău, în raport cu apartenenţa la UE şi parteneriatul NATO pe care le-am solicitat şi le-am primit pe bază de protocol semnat, chit că, după citatul meu, nu ne-au făcut binele la care ne aşteptam, citesc negru pe alb că doamna Comisie Europeană (care ne-a impus multe „recomandări” împotriva firii, împotriva tradiţiilor, culturii, limbii, suveranităţii, inclusiv contra prevederilor Constituţiei naţionale!) zice că dacă mişcăm în front sau cârâim în formaţie, adio acces în Spaţiul Shengen. Chiar aşa? De aceea am fost amânaţi cu umilinţa altor pisici negre arătate chiar şi atunci când nu erau?
Păi cu asemenea şantajişti care se şterg în părţi dorsale cu Legea Legilor noastre, eu care ziceam că dacă se acceptă Legea porcului sau a Căsătoriilor unisex, după alt dicteu de la Istanbul, pardon Kremlin, scuze Breuxelles, voi renunţa la cetăţenia româno-europeană emigrând în Bangladeş. Ei bine, acum, sunt gata, dacă România nu cere urgent Ro-exit ca Marea Britanie, să pun mâna pe armă şi să mă sinucid ritualic în biroul doamnei sefe a acestei structuri care vrea să pară dictatorială şi mai arogantă, ignorantă şi extravagantă că făptura multinaţională ticluită de Stalin şi destrămată de Gorbaciov spre regretul nostalgicilor din Est. Până şi boierii sau fanarioţii de la noi nu s-au comportat aşa abuziv, ultimativ şi intolerant cu ţăranii de pe moşiile lor, afară doar de un Brukenthal sau alţi occidentali care considerau, asemănător ca apusenii democraţiei de model de azi, Transilvania naţiunii majoritare, feuda lor iar pe locuitori nişte inşi toleraţi deci ignorabili şi ignobili.
Credeţi că sângele care curge în instalaţia unor lideri precum cei polonezi sau unguri, vizavi de ingerinţele în treburile interne sfinte şi impunerea modelelor anticreştine a structurilor europene, va lubrifia şi mintea şi modul de a proceda al puternicilor statului nostru aleşi de electoratul român (sper), nu impuşi de cine ştie ce cancelarii (cum se mai cârcoteşte pe ici, pe colo, sugerând că nu iese fum dacă nu e foc)?
Asemenea periculoase baloane de încercare lansate în spaţiul public, nu pot decât să înrăutăţească relaţiile şi comportamentul social, într-o lume şi aşa divizată de pandemia care e sau nu e formă de pornire a resetării globale sau de ameninţările beligene Est-Vest mai firbinţi ca oricând, chir şi în perioada Războiului Rece. Poate că aşa se vrea (divide et impera e vechi şi verificat) şi atunci e de înţeles behaviorismul acesta arogant, la lumina zilei. Numai că, aş zice înainte de a o încheia cu asemenea trai dezonorant pentru un militar de carieră care altceva a ânvăţat şi ştie despre euroatlantism, eu nu cred că UE va avea de câştigat, fiindcă dacă, să zicem, se doreşte împuţinarea muritorilor, exterminarea lor nu va fi posibilă. Şi ce se poate întâmpla la un moment dat nu vreau să-mi închipui. De la 1907 la 1989 sunt multe exemple când mămăliga naţională a explodat, transformând răul în mai rău. De data asta nu doar naţional ci şi european. Cum cred, totuşi, că n-ar fi de dorit..
Să nu se-ntâmple şi să se găsească o cale de conciliere şi concordie, de civilitate europeană a relaţiilor între egali, Partidul Neamul Românesc poate fi alternativa. Să vedem care este opinia liderilor noştri, a strănepoţilor lui Mihai, Vlad şi Mircea, Ştefan, Tudor şi Cuza. Oricum, noi, stegarii de pace şi demnitate, suntem la posturile datoriei. Niciodată manipulabili, deloc şantajabili, mereu apărători de lege naţională şi tradiţie strămoşească. În context european, desigur, nu de supremaţie şi dictat, ci de cooperare reciproc benefică şi de pe picior de egalitate.
Gl. Bg. (rtg.) Prof. univ. dr. ing. Nicolae Rotaru
Vice-preşedinte Fondator Naţional al Partidului Neamul Romanesc
Deţinător al Premiului Naţional pentru Literatură al Fundaţiei „Nişte Ţărani” 2016
Membru al USR, laureat al Premiului Naţional „Opera Omnia” 2018
Membru al UZPR, laureat al Premiului „Împliniri scriitoriceşti”
Discussion about this post