„Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie?”

"Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie?"

„Îngerul iubirii, îngerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surâzând,
Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,
Când cu lampa-i zboară lumea luminând,
El pe sânu-ţi vergin încă să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu îl strânge-n braţe, tu îi fă altare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.” (Mihai Eminescu)

****************

În ultimele decenii, așa-zisa democrație autohtonă s-a impus ca model politic și social, ca urmare a evoluției politice și economice globale. Trebuie reamintit faptul că până și România s-a aflat sub influența modei politice care s-a impus, în contextul prăbușirii statelor totalitare din Europa de Est.

După căderea regimului dictatorial comunist din Republica Populară Română din luna decembrie anului 1989, în societate s-au produs nenumărate convulsii, cu profunde schimbări, numai că am tot așteptat să se producă ceva. Dar, am avut parte doar de o pleiadă de aparențel politice, economice și sociale care au contorsionat foarte mult timp fața societății românești.

Startul acestei perioade l-a constituit mult discutată tranziție care a fost, din foarte multe puncte de vedere mult mai dificilă în România decât în alte state ex-socialiste central europene. Iar aici, trebuie invocate și nominalizate atât cauzele cât și procesele îndeajuns de lente decalajelor istorice și a traumelor sociale cauzate de ororile unui regim fără de Dumnezeu- comunismul.

Tranziția înspre mult așteptata „democrație funcțională” și către o economie de piață a fost un alt dezavantaj, unul care s-a prelungit într – o manieră destul de dureroasă. Trebuie subliniat și totodată scos în relief aspectul esențial al primei decade a regimului Ion Iliescu, una care a fost marcat de prăbușirea economiei prin distrugerea industriei si a agriculturii, de fapt o consecință a eșecului reformelor economice.

Procesul apropierii României de structurile europene si euro-atlantice s-a concretizat prin aderarea la „clubul select” al Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), concretizat în luna martie a anului 2004 cât și aderarea la Uniunea Europeană (UE) în 2007. Această aderare, din nefericire ne-a fost expusă de către politicienii aflați „la butoane” ca un obiectiv, nu ca un mijloc prin care, făcând parte dintr-o organizație internațională să avem puterea de a negocia pentru interesul național cu crearea unnui proiect de dezvoltare cu sprijinul acestui puternic organism european .

De altfel, nu trebuie deloc să ne ascundem în spatele cuvintelor și ale sloganurile, dar de 30 de ani România se află într-o prelungită perioadă de tranziție datorată incapacității societății românești și a factorului politic de a-și însuși principiile și valorile democrației, ale instituțiilor sale, ajungându-se la un fel de… „democrație originală.”

Tânăra democrație românească este una șubredă, subminată de interesele partinice ale unei clase politice precare și corupte, pe deplin străină interesului național. Aș putea afirma fără să greșesc că ansamblul așa zis democratic a ajuns chiar să fie ostil și punitiv față de cetățeni, iar acest lucru a condus la scăderea încrederii cetățenilor în toate structurile politice, tendință manifestată printr-o evidentă apatie civică și neparticipare masivă la procesul electoral.

Deși s-au făcut progrese pe plan economic, România actuală este într-o situație precară, chiar dramatică, dacă ne raportăm numai la datoria externă acumulată în prezent. Speranța de viață și bunăstarea generală nu reprezintă vreun obiectiv palpabil pentru nicio formațiune aflată la guvernare și acest lucru nici măcar nu e perceput ca atare. Societatea continuă să se zbată într-o continuă degradare morală și spirituală, iar consecința directă se transpune prin faptul că populația țării a scăzut cu aproximativ 20% mai ales prin procesul de emigrare, de polarizarea socială și economică în creștere. La toate acestea se adaugă înstrăinarea cu bună știință a resurselor naturale și energetice ale țării, evident realizată de factorii politici care au gestionat greșit prin împrumuturile care au îndatorat țara.

Eludarea clasei de mijloc este o a altă realitate tristă și dură în același timp. Conform multor sondaje și chiar din datele ultimului recensământ, această pătură socială aproape lipseștecu desăvârșire. Jumătate din populație trăiește în mediul rural, dar România importă într – un procent de 80% din alimentele pe care le consumă.

România nu mai posedă industrie, agricultură, turism și infrastructură. Statul a devenit unul corupt, cu o birocrație supradimensionată și incompetența celor aflați în funcții strategice favorizează capitalul speculativ a acelora asa ziși investitori.

De mai bine de treizeci de ani asistăm aproape siderați și neputincioși la o profundă criză de identitate si pierdere a reperelor morale. Cu alte cuvinte, tânăra generație crește fără să-i mai pese de trecutul și tradițiile țării și chiar își neagă rădăcinile, deoarece sunt desconsiderați din moment ce nu-și găsesc rostul în România actuală și nu sunt interesați de viitorul acestei țări.

Să ne aducem aminte de situația în care un fost președinte al României a spus că România este condusă de un stat paralel mafiot, iar actualul președinte a recunoscut că România este…un stat eșuat.Totuși România deține un capital natural superior multor țări membre ale Uniunii Europene.

Un singur plus se poate întrevede, iar acesta gravitează pe nevoia economiei civice bazate pe micii întreprinzători și producători, care pot forma o clasă de mijloc prosperă. Tot aici se include și dezideratul unui sistem educațional de remoralizare si reprofesionalizare a societății, nicidecum măsurile pe deplin aberante transpuse prin reformele care au paralizat, dând înapoi sistemul public educațional.

Speranța se află în găsirea de soluții și de oameni pregătiți și potriviți, într-o renaștere autentică.Tocmai realizarea unui proiect de țară realist prin care să putem resuscita România, prin acțiunea de a guverna fără niciun fel de influențe și îngrădiri țară constituie tocmai cheia succesului.

Cum ar fi să ne simțim stăpâni la noi acasă, așa cum în rare momente din istorie, strămoșii noștri au avut privilegiul? Șansa noastră este să ne întoarcem cu adevărat la valorile identitare, la morala creștin-ortodoxă și la rădăcinile noastre tradiționale care reprezintă cu adevărat civilizația.

Sper și cred cu tărie că încă mai există în această țară oameni de caracter, pe deplin capabili să guverneze, astfel încât niciun cetățean să nu mai fie nevoit să se simtă folosit, umilit și… cu dorința de a părăsi țară. Aceeași paradigmă se poate schimba și în cazul celor care au plecat și pot să se întoarcă acasă.

Consolidarea valorilor creștine pe temeiul democrației, a respectării statului de drept, cu impulsionarea economiei de piață, cu obținerea și câștigarea demnității și a statutului de partener egal respectat în rândul membrilor UE sunt și ar fi cazul să fie obiective de interes, unele de care, din păcate se vorbește foarte puțin în spațiul public.

************************

Sursa foto : https://google.com