Când i-a zis Grădina Maicii Domnului, Papa Ioan Paul II s-a referit, desigur la frumuseţea ţării noastre , la curăţenia şi simplitatea creştină a neamului românesc şi la bogăţia pe care ne-a hărăzit-o Dumnezeu. Dar, la fel ca pentru o făptură feminină, când frumuseţea, cuminţenia şi bogăţia, devin atu-uri ce atrag peţitorii cu gând curat, ca şi pe jinduitorii cu gânduri necurate, şi „ţara mea de glorii, ţara mea de dor”, zisă în fel şi chip („pohta pohtită” de către voievodul Mihai, principate unite sub „Domnul Colonel”, Românie Mare după tributul de sânge din primul război, regat aflat la cheremul unei dinastii străine, republică – populară, socialistă sau democratică – sub diferite regimuri de inspiraţie estică, stat de drept, chiar şi eşuat, ori România normală şi România educată, sub sceptrul componenţilor cvartetului post-ceauşist, mai ales al ultimului, cunoscut ca Marele Mut sau Prezidentul Sas autor al metodei manageriale „pas cu pas”) s-a aflat adesea în postura invaziei de peţitori.
Otomani (ca să nu mai vorbim de romani şi gohugeaslavi-hunpecumtătari), ruşi, nemţi, austro-ungari, sovietici (inclusiv şi mai ales ucrainieni) şi „etranjerii nenumiţi dar cunoscuţi” de la Revoluţie şi de după instaurarea regimului cu doua apetituri – libertate şi democraţie toţi ne-au căutat cu alai de nuntă jinduind mireasa, dar mai ales dota ei. Adică averea, deci bogăţia.
Ba obiect de troc, ba schimb comercial, ba daune de război, ba ajutor reciproc (de tip sovrom), ba contribuţii comunitare, ba societăţi mixte, ba recuperatori „deştepţi”, ba moştenitori ilegali, ba investitori transnaţionali, ba obligaţii euro-atlantice, ba parteneri strategici, ne-au ameţit şi-mbrobodit mireasa din Carpaţi, pe care cimotiile, chiar părinţii ei precum preşedintele, guvernanţii, parlamentarii, justiţiarii, militarii, demilitarizaţii, serviciile secrete, au achiesat s-o dea, de obicei primului venit, din Occident, că destul trăise-n concubinaj cu marele Răsărit.
Ca un drapel rogvaiv (care se vede fâlfâind mai de departe, chiar şi decât drapelele UE sau NATO, de cel tricolor ne mai vorbind!), s-a născut steagul de luptă mincinos numit interes naţional. Chit că termenul respectiv, vinovat pentru naşterea indezirabilului naţionalism, a început să fie înlocuit cu interesul euro-atlantic. Ba chiar cu intersul democraţiei euro-conforme, de unde, în chip de recomandări (obligatorii) şi prevederi de aquis care exced pe cele constituţionale) au început să ne sosească noile standarde şi valori, legate de proprietate (chiar suveranitate), de educaţie şi de cultură (mai uşor cu istoria naţională şi geografia patriei când avem alte evenimente internaţionale de însuşit şi alte graniţe de apărat!), de sănătate (să ne vaccinăm că vor mai fi viruşi născuţi şi scăpaţi de sub control), de consum (bio şi bâz),de libertate de mişcare (cu frâne de mână trase numite vize pentru America, deşi SUA ţi face mendrele la noi fără oprelişi şi, deseori, fără ruşine, şi veto / halt, ca să vorbim în graiul natal al Preşedintelui, când e vorba de acces în Spaţiul Shengen deşi „embargoiştii” se lăfăiesc în lux şi desfrâu legal prin pădurile noastre şi prin alte… oferte de interes naţional, pentru ei, căci, nu-i aşa, ei ne doresc binele şi ni-i iau!), de producţie (agro-alimentară, mai ales pentru export) şi de extracţie (din subsol inclusiv marin) etc. Valori europene, menite să confirme că vestita zisă „săraca ţară bogată” este mai actuală ca oricând. De ce? Fiindcă liota de cobai-şefi din fruntea articulaţiilor statale şi ale coagulărilor politice, nu-şi mai văd capul de-atâta incompetenţa pe care o denumesc patriotism şi nu mai prididesc de a demonstra că deviza nimic pentru noi, totul pentru ţară este transcrisă greşit, respectiv pe dos. Sens în care, corupţia majoră şi trădarea de ţară nu se mai practică în ascuns ca la începutul drumului capitalist al ţării, ci – e drept, en gros, nu en detail, ca să ştim o socoteală! – la vedere, cu revizuirea proverbelor (ştie stânga, alde pesedeul istoric şi mineresc, ce face dreapta, de pildă liberalismul democrat reşapat, şi-i urmează exemplul).
Ştiu şi partenerii strategici că munţii noştri aur poartă (plus restul de mendelevisme rare şi radiocative) lăsându-ne să cerşim din poartă-n poartă. Ştiu toţi că (asta să fie cauza cutremurelor ce s-au înteţit în zone atipice şi neseismice?) prospectările geologice de adâncime (tot ale specialiştilor din ţara care ne-a ras pădurile, dar pune piciorul în prag să n-avem acces unde au celelalte ueiste!) au depistat zăcăminte imense de petrol. Lada de zestre a dulcii Românii s-a golit, astfel că trebuie din nou umplută, mai ales că neputincioşi şi laşi ce suntem, am lăsat Tezaurul la ruşi şi Nordul Bucovine, Herţa şi Bugeacul la ucrainieni. Se zice (iar ce se zice cred, că vine de la CIA) că Rusia e gata oricând să ne certe cu războiul, drept care binefăcătorii şi garanţii de securitate ne-au înarmat şi ne instruiesc (cum fac şi cu partenerii de moarte de pe frontul slav!), fiind nevoiţi să cam strângem cureaua la învăţământ, investiţii, cultură, infrastructură fiindcă, nu-i aşa, degeaba eşti frumos şi mai ales bogat, dacă n-ai pace să te bucuri de sărăcia şi nevoile şi neamul pe care eşti stăpân. Sărmană ţară precară! Prost de bun popor român, deschide ochii şi nu mai vota lichele politice, hoţi patentaţi, mincinoşi neruşinaţi, analfabeţi funcţional, plagiatori notorii, trădători de neam, meleag şi cele sfinte, de care ar trebui să te fi săturat! Sus Patria!
P.S. Am scris cu lacrimi şi sânge aceste cuvinte, în chiar ziua când, acum 134 de ani, Eminescu cel Complet, Neperche şi Lucid s-a despărţit de noi mâhnit şi trist, lăsându-ne să cugetăm la adevărurile lui profunde şi dureroase aşternute pe file de carte, dar, mai ales, în paginile ziarului „Timpul” (14.06.2023)
Gl. bg. (ret.) prof. univ. dr. NICOLAE ROTARU
Vicepresedinte Fondator Partidul Neamul Romanesc
Discussion about this post