Regele Carol al II-lea devenise rege perfect ilegal, printr-o lovitură de stat la 8 iunie 1930. A fost ajutat de Iuliu Maniu, fost fruntaș ardelean al luptei pentru Unire, creator din 10 octombrie 1926 al Partidului Național Țărănesc. Scopul său a fost detronarea lui Ionel Brătianu și a PNL, cu orice preț, iar răsturnarea ordinii constituționale era o bagatelă pentru Iuliu Maniu, omul care văzuse Imperiul Austro-Ungar spărgându-se în mii de fărâme.
Nici liberalii nu au rămas datori iar Afacerea Skoda inițiată în 1930 avea să ducă la un scandal politic și de presă, având mari proporții în următorii ani. Dar cum s-a ajuns aici?
Misteriosul Bruno Seletzky cumpără, vinde și spionează
Cehoslovacia și România erau state aliate în Mica Înțelegere din anul 1921. Era o alianță regională din care făcea parte și Regatul Sârbo-Croato-Sloven, din 1929, Iugoslavia.
Cehoslovacia avea cele mai performante uzine de armament din Europa Centrală, Uzinele Skoda din Plzen (Pilsen).
De fapt, încă din 1922, Bruno Seletzky a fost admis oficial ca reprezentant al Uzinelor Skoda în România. Bruno Seletzky nu a stat de degeaba. A întreținut atmosfera, a aflat puncte slabe, persoane influente, a plusat ca la poker cu sume mari de bani.
În 1930, norocul i-a zâmbit reprezentantului firmei cehoslovace Skoda. România a acceptat contractul la 17 martie 1930. România era condusă de Regență iar Guvernul de liderul PNȚ Iuliu Maniu. Statul român a plătit peste 6 miliarde lei pentru puști mitraliere, tunuri de câmp,antiaeriene, obuziere.
Regele și PNȚ, înarmare „pe hârtie”
Regele Carol al II-lea, urcat pe tron la 8 iunie 1930, a găsit contractul în derulare, dar nu s-a supărat prea tare. Politica de militarizare a tuturor instituțiilor de stat dusă de către Regele Carol al II-lea după 8 iunie 1930 și de creare a unui stat polițienesc construit în jurul persoanei sale a ajuns indiscutabil și la arme și la înarmare.
Camarila regală era compusă, în primul rând, din afaceriștii prieteni și dușmani în funcție de interes, Max Auschnitt, Nicolae Malaxa. Alături de aceștia, mai erau viitorul Prefect al Poliției Capitalei Gavrilă Marinescu („omul de încredere” al regelui Carol al II-lea) și alte personaje cu un grad mai mare sau mai mic de vizibilitate. Camarila era coordonată de amanta regelui, Elena Lupescu.
Această camarilă regală filtra absolut toate afacerile de modernizare a României Mari. Evident, înarmarea nu putea să scape. Camarila trebuia să se îmbogățească cu orice preț, inclusiv al devalizării României.
Cumnații regali și armele de la Skoda
Atât Iugoslavia cât și România aleseseră să cumpere arme tactice, precum tunuri, mitraliere și care de luptă (tancuri ușoare dotate cu mitraliere) de la firma cehoslovacă Skoda.
Iugoslavia și România aveau ceva în comun. Carol al II-lea al României și Alexandru I al Serbiei erau regi cumnați. Din 1921, Maria, sora lui Carol era soția lui Alexandru, grație mamei sale, Regina Maria și diplomației sale care i-a atras numele de „Soacra Balcanilor”. Aliate și dinastic și politic, cele două state au ajuns cliente ale Uzinelor Skoda din Cehoslovacia.
Tancul era o armă nouă, intrată în luptă în Primul Război Mondial. Germania trecuse la fabricarea masivă a tancurilor, la fel ca și Uniunea Sovietică, aliată cu Germania, încă din perioada Republicii de la Weimar (Tratatul de la Rapallo din 1922).
La începutul anilor 30, Uzinele Skoda produceau tancurile ușoare (tanchete) MU-2, care aveau montate pe mica turelă o mitralieră de 7,92 mm.
Ancheta și scandalul, parte a războiului dintre PNȚ și PNL
Treptat însă, livrările întârziau, iar tragerile în testele de poligon nu au dat rezultatele așteptate către finalul anului 1931. Regele Carol al II-lea a fost confruntat de cumnatul său regele Alexandru al Iugoslaviei la o întrunire privată. Iugoslavia beneficia de aceeași cantitate de armament cumpărată de la Skoda, dar la un preț cu 30% mai redus. Evident, Carol al II-lea știa că propria lui camarilă „filtrase” totul.
În țară, exista o luptă între liberali și țărăniști, adică între PNL și PNȚ. Murise în 1927, liderul PNL Ionel Brătianu, dar obiceiurile rămăseseră. Au fost investigații de presă, informații sensibile au depășit cadrul secret iar scandalul de presă s-a dezlănțuit, Iuliu Maniu, Primul Ministru fiind cel vizat. El condusese Guvernul din noiembrie 1928 până în octombrie 1930 și din octombrie 1932 până în ianuarie 1933.
În 1933, Poliția a deschis o anchetă. În seiful lui Seletzky s-au găsit documente secrete militare românești, sume de bani neacoperite de documente și liste cu oameni pe care îi plătea. Devenise clar că Seletzky aduna secrete militare. Procurorii au sigilat birourile companiei. În cursul unei nopți, Seletzky a smuls sigiliile și a sustras mai multe probe, A fost condamnat la cinci ani închisoare pentru rupere de sigilii și deținere fără drept a unor documente secrete. A fost, de fapt, singurul personaj condamnat.
Generalul Sică Popescu a fost suspectat de faptul că a avizat rapoartele tehnice ale contractului pentru a favoriza obținerea contractului de către Uzinele Skoda, în schimbul unor mari sume de bani primite drept mită. Pe fondul acestor acuzații, generalul (comandant în perioada 1932-1933, al Corpului I Armată) s-a sinucis la 28 martie 1933. Guvernul era condus de Alexandru Vaida Voevod de la PNȚ.
Regele „pune batista pe țambal” și PNL continuă contractul într-un mod dezastruos pentru apărarea României
Scopul anchetelor și al scandalului de presă fusese compromiterea lui Iuliu Maniu, dar regele Carol al II-lea a reușit să oprească scandalul și ancheta.
Totuși, România nu a reușit să se înarmeze, deși Guvernul PNL al lui Gheorghe Tătărescu instalat la 5 ianuarie 1934 a reluat contractul contra unei reduceri de 15 % a costurilor inițiale. O versiune nouă a contractului din 1935 a dus la abandonarea cumpărării tunurilor de 75 mm, preferându-se modernizarea la Uzinele Malaxa a unor tunuri rusești de tip Putilov fabricate la 1902.
S-au cumpărat doar 248 obuziere de 100 mm (62 baterii), 180 obuziere de 150 mm (45 baterii). Evident, a fost o decizie proastă care ne va cossta enorm prin lipsa artileriei și tancurilor pe Frontul de Est începând din 1941.
Așadar, 6-7 miliarde lei au fost aruncate în vânt de PNȚ și PNL în intervalul 1930-1935.


















Discussion about this post