În perioada 19 ianuarie 1922-27 martie 1926, România a fost condusă de Guvernul Ion I.C. Brătianu, guvern al PNL.
La 27 aprilie 1922, la Mina Aurelia din Lupeni, la ora 12.30, o explozie devastatoare a ucis 100 mineri. Explozia a fost cauzată de faptul că acele companii care concesionaseră exploatarea minelor făceau ecoonomie la energie electrică sau la carburant și nu pompau aer în puțurile de aerisire pentru ca minerii să poată respira și să se evite acumulările explozive de gaze de mină.
Minerii au început să se organizeze în următorii ani. Doleanțele lor erau condiții de muncă mai bune. Cereau să se distribuie pentru îmbunătățirea vieții famililor minerilor, retroactiv cel puțin 15% din veniturile societăților care exploatau minele. Din acești bani, trebuiau ajutate văduvele, trebuiau ajutați orfanii de mineri sau minerii invalizi după accidentele de muncă.
Minerii mai cereau ziua de muncă de 8 ore și creșterea salariilor cu 40%, asigurarea ventilării minelor în timpul lucrului în subteran.
Panait Istrati (în imaginea articolului, Panait Instrati este al doilea din dreapta, în timpul anchetei de după reprimarea protestului n.a.), scriitor care, o vreme a fost atras de ideologia comunistă, deși s-a desprins ulterior de ea, a consemnat, după greva de la Lupeni, din 5-6 august 1929, reprimată de Guvernul țărănist condus de Iuliu Maniu, soarta grea a minerilor în timpul guvernării liberale!
Articolul „Exploatarea minerilor” din 1 octombrie 1929, publicat în ziarul „Lupta”:
„Ele ( adică primele salariale primite în funcție de numărul de vagonete de cărbune extrase) dovedesc omului de cea mai rea credinţă că felul cum înţeleg liberalii să se îmbogățească nu mai poate fi numit exploatare crâncenă, ci hoţie, banditism la drumul mare, ciumă, care trebuie numaidecât pedepsită de justiţie […]. Vedem că pe luna decembrie prima începea de la 3,5 vagonete, cu suma de 46 de lei. Că pentru 4 vagonete, omul va primi 50 de lei, iar dacă, plesnind în mină, reușea să scoată 4,5 vagonete, va pune mâna pe 54 de lei. În ianuarie, pentru a primi 54 de lei erau necesare 5,5 vagonete. Pe lângă flagranta tâlhărie cu reducerea primei, pe măsură ce minerul dovedește capacitatea lui de robie, mai are direcţia minei încă un mijloc de a suge sângele sclavului. Acesta e anularea vagonetelor declarate insuficient încărcate, ori conținând piatră”.
Tensiunile au atins cote maxime în ziua de 5 august 1929. Protestul minerilor a fost primit de autoritățile Guvernului PNȚ condus de Iuliu Maniu (10 noiembrie 1928-8 iunie 1930) a ordonat ca să se tragă în protestatari în data de 6 august 1929.
Ziarul american „New York Times” din 7 august 1929 nota:
„În timpul nopții (5/6 august 1929 n.a.), o companie de grăniceri şi un regiment de infanterie au fost aduse în Lupeni. Dimineața, cei din companie au încercat să repornească stația electrică pentru a preveni sufocarea minerilor din subteran, dar greviștii au menținut un cordon în jurul acesteia. Trupele au înaintat, iar procurorul de stat a făcut o ultimă cerere către mineri, să se retragă de la stația electrică. Pentru că s-a dovedit fără niciun efect, cinci companii au primit ordin să tragă în mulțime. Când focul a încetat, peste 200 de oameni au rămas căzuți la pământ. Acțiunea militarilor a stârnit o mare indignare minerilor. Unele rapoarte arată că au existat 58 de morți şi sute de răniți. Există îngrijorarea că bătălia se va extinde în întreg districtul Lupeniului.”
Așadar, liberalii și țărăniștii își bătuseră joc de minerii care furnizau cărbunele atât de necesar funcționării economiei românești și încălzirii caselor în marile orașe ale României interbelice.
În memoria minerilor căzuți la 6 august 1929, anual, în Valea Jiului, se celebrează Ziua Minerului.
Discussion about this post