Mița Biciclista s-a numit Maria Mihăescu. I s-a spus Mița Biciclista ca ironie pentru că a ales mersul pe bicicletă pe Calea Victoriei la debutul secolului XX.
Maria Mihăescu era din Dițești Prahova. A fost crescută doar de mama ei, după care, într-un anumit context, ea a ajuns să studieze la un pension din Paris. Se pare că pe un pământ pe care mama ei îl deținea, s-a descoperit petrol. Asta i-a permis mamei sale să investească în educația fiicei sale. Acolo, s-a făcut admirată și prețuită de parizieni, a participat la tradiționalele bătălii cu flori de pe Champs Elysee.
Revenită în România, Maria Mihăescu a rămas în anii ocupației germane a Puterilor Centrale la București pentru a putea să vadă ce făceau nemții. Apoi, după Război, pentru ajutorul ei, a primit actuala casă de pe Amzei, care aparținuse generalului Teodorescu, acesta fiind considerat vinovat de eșecul planificării luptei de la Turtucaia din septembrie 1916.
Regele Ferdinand i-a dat această casă pentru că Maria Mihăescu întreținea acolo un salon, o expoziție și în plus afla ce se discuta în marile case ale unor lideri liberali și conservatori din zona Romană.
Maria Mihăescu era numită când Mița Biciclista când Mița Cotroceanca. Era o obișnuită a Coaforului Ionică de la Athenee Palace, hotel centru al spionajului internațional în 1914-1916, 1939-1941 și nu numai. Mergea la Athenee Palace, se dădea în vânt după plăcintele tradiționale românești, deși mâncase croissante cu unt la Paris. Avea și automobil, dar la Hippodrom, pe Kisselef, mergea mereu cu trăsura.
A cumpărat case la Galați pe care le-a închiriat Consulatului Poloniei. A promovat spiritul românesc, dar când a fost nevoie s-a implicat inclusiv în aducerea de automobile străine în România chiar pentru miniștrii din Guvernul României.
A închiriat o bună parte din camerele casei sale. Însuși marele istoric Neagu Djuvara a locuit într-una din camerele închiriate de familia sa în această casă a Miței Biciclista.
Maria Mihăescu s-a căsătorit cu generalul Dumitrescu. A rămas în România inclusiv în anii celui de Al Doilea Război Mondial. A stat la Dițești Prahova în perioada cât Capitala a fost bombardată în aprilie și august 1944. După naționalizarea din 1948, a rămas fără casă deși a primit dreptul să folosească doar câteva camere din casa ei. A continuată să trăiscă în București și să meargă la Athenee Palace. A decedat în 1968, continuând să fie o prezență cunoscută pentru lumea bună a Capitalei, așa cum și-o amintesc numeroși memorialiști de elită. asemeni academicianului Constantin Bălăceanu Stolnici.
Așadar, cei care au business-ul din casa care a aparținut Miței Biciclista pur și simplu au ignorat simbolul acelei case. Maria Mihăescu a avut Parisul la degetul mic, a fost curtată de regi, prinți, dar a rămas româncă. Să insinuezi că un produs din categoria celor care i-au plăcut chiar Miței Biciclista nu se ridică la nivelul unui produs parizian care se vinde în casa care a aparținut unei iubitoare a românismului, chiar este o gravă lipsă de cultură.
Așadar, dacă Mița Biciclista mai trăia, ar fi preferat merdenelele! Nea Mihai, antreprenorul care are Patiseria Amzei a deschis-o în 1985, la un secol de la nașterea Miței Biciclista și la 17 ani de la moartea ei. Mița Biciclista s-a născut acum 141 ani a primit casa acum mai bine de un secol. Mița Biciclista este un simbol al României și nu trebuie ca un loc care i-a aparținut și îi păstrează memoria, să fie folosit pentru a denigra simbolurile patriotice. Mița Biciclista a fost o patrioată! Niciodată n-a agreat snobismul și infatuarea! Și pe vremea aceea, Mița Biciclista s-a confruntat cu ”grei” ai politicii și vieții mondene românești!
Discussion about this post