Preasfințitul Episcop Macarie al Europei de Nord a vorbit în Sâmbăta lui Lazăr, pe 11 aprilie 2020, în Paraclisul Centrului Episcopal din Stockholm. Acesta a vorbit despre carantina în care se află în prezent majoritatea Europei, numind casele niște „morminte ale fricii” în care ne ascundem de frica morții.
Episcopul a mai amintit că dacă Mântuitorul Nostru s-ar pogorî acum printre noi, acesta ar avea interdicția de a-și părăsi locuința și astfel, ar fi incapabil de a mântui lumea.
„Preaiubiții mei, ne pregătim să intrăm în Ierusalimul pătimirilor Mântuitorului, însă acum ne oprim în Betania, acolo unde Domnul nostru Iisus Hristos a săvârșit cea mai mare minune de dinainte de Răstignirea Sa: învierea prietenului Său Lazăr, fratele Mariei și al Martei, cel care murise de patru zile și al cărui trup era deja în mormânt, în stare de putrefacție.
Iubite frate, iubită soră și noi suntem acum asemenea lui Lazăr, închiși în mormântul carantinei; captivi fricii, spaimei față de moartea biologică. Suntem închiși în propriile noastre case, transformate în morminte ale izolării față de celălalt și suntem captivi unei epidemii de spaimă și disperare, ventilată prin viruși reali și virtuali.
Cineva se gândește că poate lua locul lui Dumnezeu folosindu-se de fricile și spaimele omenești, iar mulți dintre noii farisei caută să Îl oprească, să Îl împiedice pe Mântuitorul Iisus Hristos să ajungă la noi, Lazării închiși în morminte. În multe locuri, celor vii nu li se permite să îi viziteze pe cei dragi ai lor, adormiți, la morminte, în cimitire. Hristos Însuși dacă ar veni acum printre noi, ar avea interdicția să îl viziteze pe prietenul Său, iar Mironosițele surori, Marta și Maria, nu ar avea voie să îl plângă pe fratele lor Lazăr, la mormânt!
Iată, în aceste zile de pomenire creștinii nu au voie la mormintele răposaților lor, nu au voie la biserică, nu au voie la Denii, nu au voie la slujba Învierii unde să primească Sfânta Lumină! Oamenii au mare nevoie de Hristos! Oamenii au mare nevoie de biserică! Oamenii au nevoie de oameni! Să ne gândim la slăbănogul de la Vitezda, care era abandonat, iar atunci când a fost cercetat de Mântuitorul, bolnavul i-a spus Domnului: Doamne, nu am om! Nu am om care să aibă grijă de mine și să mă arunce în apa tămăduitoare! Însă Domnul S-a milostivit de el, l-a mângâiat și l-a făcut sănătos.
Și noi suntem întăriți, mângâiați și tămăduiți de Mântuitorul nostru în aceste vremuri de încercare. Suntem alături de el, iar iar dacă noi suntem alături de El și El ne este alături așa cum a fost odinioară alături de slăbănogul de la Vitezda, de bolnavii izolați, abandonați și însingurați pe care I-a tămăduit și de prietenul Său Lazăr din Betania, chiar și atunci când moartea mușcase din el de patru zile. Hristos nu poate fi îngrădit de nicio putere de pe pământ și de sub pământ.
Este foarte încurajator cuvântul Mântuitorului spus ucenicilor la aflarea veștii îmbolnăvirii prietenului Său Lazăr din Betania: „Această boală nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu!” Așadar, și această nouă boală molipsitoare nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu! Fiindcă, orice boală pentru creștin nu este pricină de frică, nu este pricină de spaimă, nu este pricină de panică, fiindcă, adevăratul creștin nu se teme de moartea biologică, ci se gândește, cum se va înfățișa înaintea lui Dumnezeu la judecată și ce răspuns va da înaintea nemitarnicului Judecător.
Mai este ceva de care aș dori să vă încredințez din toată inima mea de părinte și frate. Iată, s-a pus lacăt pe cimitire și biserici, iar aproape întreaga lume este pusă acum sub lacăt, însă, niciun lacăt nu poate fi pus de nimeni pe cuvântul Mântuitorului: „Lazăre, vino afară!” Acest cuvânt este pentru fiecare dintre noi. De ce? Fiindcă suntem toți acum niște Lazări în mormântul carantinei, iar cuvântul Domnului: „Lazăre, vino afară!”, este viu și lucrător. Nu este o afirmație istorică de acum două mii de ani, ci este o chemare și o încredințare. Mântuitorul nostru ne cheamă să ieșim din legăturile morții și din putreziciunea mormintelor. Mântuitorul nostru ne încredințează că este mai tare decât moartea și prin cuvântul Său suntem sloboziți din stricăciune și din robia morții.
Așadar, să nu ne temem, să nu ne descurajăm, cu toții suntem ai Lui Hristos, noi Îl avem pe Hristos, Care este Singurul Biruitor al morții, Care este Singurul Stăpân al vieții, Lui trebuie să ne încredințăm, Lui trebuie să I ne închinăm, cu El trebuie să ne unim deplin în dumnezeiasca Liturghie. Lui să Îi fie slava, acum și în vecii vecilor. Amin.”
Discussion about this post