REVENIREA LA TALPA ŢĂRII

După ce s-a întors acasă viu din drumul lui de neodihnă sub gloanţe ajungând, din tranşee în tranşee, până-n Munţii Tatra, a găsit-o pe mama cu tălpile brăzdate de alte tranşee, mai mici, dar mai dureroase, săpate în pământul viu care se lupta cu lutul luncii Ţârleasca pe care-l silea să rodească. S-a aliniat şi el în front cu ea şi cu toţi consătenii, cei rămaşi şi cei ce s-au întors de la război, mai flămânzi, mai bătrâni şi mai goi, plus c-ajunseseră victime ale prieteniei frăţeşti plătită (în timpul congflagraţiei) cu sânge, iar acum (când şi-a intrat pe făgaş pacea), cu bogăţii ale solului şi subsolului. Atacurile date de fiecare şi de ei toţi asupra loturilor moştenite din bătrâni de la împroprietăriri de peste veac, se dovedeau grele, dar le asigurau subzistenţa. Numai că modelul  fraţilor din răsărit era altul, astfel că s-a trecut la colhozul românesc numit în trepte, întovărăşire, colectivizare şi cooperativizare, aşa încât ţăranul a fost nevoit să migreze către mahalale marilor oraşe devennd salariat, aşa cum, după altă dumirire istorică, facilitată de alţi fraţi (ce-şi zic parteneri) au pornit bejenia inversă, dar mai ales exilul în alte ţări din Occident. Cum, necum, satele şi pământurile au rămas dulci izbelişti, iar locuitorii rurali (care, şi aşa, ca fostă clasă socială prietenă cu cealaltă, mai mare şi mai de soi, muncitorimea, cum se mai spunea proletariatului) ajunseseră să furnizeze etichete de indezirabili, proşti, îngălaţi, sclavi: nişte ţărani!

În fine, învălmăşeala condamnată ca apanaj al agenturilor ţărilor ce ne doreau binele (şi l-au obţinut!) de preşedintele rurban oltean ciuruit milităreşte cum (nu) merita un comandant suprem al forţelor armate, a instaurat democraţia şi libertatea. Adică haosul şi degringolada. Veşnicia însăşi care s-a născut la sat (apud Blaga) a dispărut, spaţiul (lui) mioritic devenind nişte sinusoide de cremene chelite de podoaba silvană cărată în Europa urbană, bieţii săteni (cei rămaşi în locurile natale) au căpătat alt statut (de fermieri sau asistaţi pauperi), care nici porci nu mai pot creşte de când lăturile au devenit (ca alcoolul cândva la americani), prohibite, iar reproducerea, o intredicţie mai ceva ca până de puţin timp, a cuplurilor chinezeşti de a avea mai mult de un urmaş. Ce te joci cu standardele europene! Am intrat în „lumea bună”, facem ca acea lume a părinţilor unu şi doi (de preferinţă ambii, aşa zicând nostalgic, bărbaţi respectiv apartenenţi genului ales / declarat, necum vechiului sex care statuase mama şi tatăl!), ca acea mulţime a libertăţilor de intimitate trâmbiţate sub flamura rogvaiv şi renunţăm la arhaisme medievale precum sărbători de Crăciun (eventual revenim la experimentul mai puţin ofensator confesional şi corect politic Gerilă), obiceiuri ce pot leza sentimentele altor etnii cu alt … profet, sens în care şi Papa a iniţiat, în spiritul prevederilor apocaliptice, crearea unei noi religii (crislam, litera m din acronim fiind iniţiala mozaismului?) practicată de o nouă „sfântă treime” (avraamică) dintr-un centru mondial (durat pe teren arab) constituit dintr-o (enumerarea  alfabetică) biserică, o moschee şi o sinagogă.

Dar să revenim la talpa ţării. Opinca e spartă şi ţara înstrăinată. Iar peste tot şi peste toate, sămânţa nevăzută a morţii eficiente împuţinează prostimea pas cu pas, aş cum grăit-a „proorocii” finanţei internaţionale, guvernului mondial, globalismului soroşist, progresismului neo-marxist, mari zidari şi arhitecţi de nouă ordine a lumii.

Limba naţională (agresată de pixelii romglezei şi păsăreştii de consum al new age-ului semi-analfabet), cultura (inclusiv literatura unor Rebreanu, Zamfirescu, Sadoveanu, Agârbiceanu, Preda, Velea, Ghilia, Lăncrănjan, Stancu, Mitroi sau Nicolae Rotaru care abordează mediul defunct ţărănesc!) şi valorile cultural-artistice tradiţionale sunt înlocuite cu noile simboluri abstracte şi străine spaţiului naţional (pardon de expresie că naţional duce cu gândul la naţionalism, receptat ca variantă de xenofobie, antisemitism, extremism, chiar fundamentalism, unde termeni ca negru, ţigan sau rob sunt scoase din dicţionare şi din vorbire mai ceva decât cuvintele neaoşe legate de aparatul uro-genital la care nu trebuiau să aibă acces copii generaţiei mele!), aşa încât ce ne mai rămâne de făcut decât, ca-n armata serviciului militar (desfiinţat şi acela!), să ne aliniem spre dreapta – nu dreapta hărţii, ci dreapta politică apuseană, care e în stânga planiglobului! – şi să răspundem cu glas tare „am înţeles” (chiar dacă în gând suduim) şi să rostim către mai marii lumii şi ai crescătoriei de cobai carpatini „ura”! (chit că putem avea acel… sentiment şi în suflet). Putem şi mai multe, că pentru libertatea cuvântului ne-am dat, de la preşedintele-comandant suprem la ultimul soldat jandarm chemat la Otopeni să fie împuşcat chiar de liderul trădător de ţară şi spion de dreapta (hărţii!) pus în fruntea Oştirii de către emanatul evenimentelor din timpul decembriadei. Numai că aceste spuse (ca antitetice tăcerilor, murmurelor şi muşcăturilor de limbă din societatea socialistă multilateral dezvoltată) rămân fără efect, râpa pe care se duce România normală (după modelul lumii asaltată de migraţia pauperităţii şi disperării şi de scule ale morţii nucleare cu care ameninţă ogarii Terrei) fiind imposibil de gestionat, mai ceva ca un tsunami pandemic, un seism al energiei, o sahară a foametei, o siberie a caloriferelor, o avalanşă a preţurilor, adică o apocalipsă a pieirii ireversibile. Vorba unui umorist care-ncerca să ne convingă cine ar putea reprezenta viitorul şi scăparea noastră: „Să-ţi de Dumnezeu sănătate, Doamne, pupa-ţ-aş tălpile lu Matale!” Dar şi a unui eseist şi pamfletar serios (m-am auto-caracterizat) care crede că un as din mâneca destinului na-ţi-o-nal poate fi Partidul Neamul Românesc, o coagulare de voci şi de ostenitori ce speră în salvarea şi mai binele ţării, în sănătatea şi bunăstarea acestui popor mereu oropsit, manipulat, exploatat în interese străine vrerii, convingerilor  şi credinţei sale. (18.12.2021)

Gl. Bg. (rtg.) Prof. univ. dr. ing. Nicolae Rotaru

Vice-preşedinte Fondator Naţional al Partidului Neamul Romanesc

Deţinător al Premiului Naţional pentru Literatură al Fundaţiei „Nişte Ţărani” 2016

Membru al USR, laureat al Premiului Naţional „Opera Omnia” 2018

Membru al UZPR, laureat al Premiului „Împliniri scriitoriceşti”