Nu avem nici de ieri nici de azi probleme grave cu funcționarea și normalitatea statului român. Ne place să spunem că națiunea noastră este valoroasă și ce mai minunată de pe pământ. Dar ne dovedim mereu codași la dovedit educație, condiții decente de trai și respect față de cetățeni. Strigăm cu toată forța împotriva regulilor europene și a cerințelor acestora, nu ne place deloc să fim în Uniunea Europeană dar nu pierdem nicio ocazie de a folosi banii europeni nerambursabili. Folosim pe toți și toate doar ca să ne atingem scopurile, prin orice mijloace.
Educația a pierdut de mult respectul pe care-l avea cândva, suntem cobai în spitalele țării, totul se năruie și nimeni nu dorește a îndrepta lucrurile. Suntem cu toții foarte buni în a ne da sfaturi, a judeca și deloc buni în a face fapte demne de respect și absolut necesare. Facem cultură din orice act jenant și ne simțim foarte bine în preajma personajelor cu apucături de clovn.
Avem o lipsă acută de conștientizare a valorii. Nu o putem identifica, nu mai știm care ne sunt reperele corecte și cum putem să dovedim că avem calitate. Ca sa rezolvăm aceasta, ne trebuie să identificăm exemple pozitive. Ori, în aceste momente, în țara noastră exemplele pozitive nu mai pot fi găsite.
Și astfel, asistăm la cronica unei morți de țară. Fără posibilitate de a mai învia. Dacă mai continuăm să permitem felul acesta de existență, dacă perpetuăm cu nerușinare corupția și hoția, soarta ne este pecetluită. Nu este nevoie să facem minuni. Trebuie doar să permitem creșterea bunului simț, în fiecare dintre noi. Trebuie să lăsăm educația să își facă treaba. Avem nevoie să dăm omului respect. Mai întâi, omului din noi și apoi celor din jur. Și poate regizorul apocaliptic ne va pierde din scenariul său.
Discussion about this post