Ce înseamnă valorile românești?

Ai putea ieși în stradă, să întrebi oameni, și unul nu cred că ar ști să-ți spună. Ai putea merge să întrebi elevii în școli, dar unde o s-ajungi? Sună a ceva greoi, ceva ce se află pe o foaie de examen și ne e tuturor frică să nu dăm răspunsul greșit. Așa că, nu spunem nimic.

Valorile? Nu știu. N-am auzit de ele.

Trist, dar adevărat. Generațiile tinere pleacă, fug, abandonează și nu mai vor să audă nici de Decebal, nici de Făt Frumos și nici de Mircea Cel Bătrân.

De curând, eram la teatru și am auzit pe unul din actori spunând că toți oamenii noștri mai buni sunt plecați. Și m-a cuprins o durere și o rușine teribilă, am simțit că intru în pământ. A fost ca și cum stăteam cu iubitul la masă și el mi-a spus, uite ce frumoasă e fata aia, cum se mișcă, tu de ce nu te miști așa?

E genul de frază pe care majoritatea știu să nu o spună niciodată, chiar dacă unii o gândesc. Pentru că e nepotrivită și jignitoare.

Pentru mulți, apatia asta se naște pe băncile școlii. Manualele sunt învechite, programa e rigidă și lipsită de gust. Orice avem frumos în cultura românească evită școlile.

La școală, nu am auzit nici cât de frumos poate fi Eminescu, nici ce geniu era Nichita. La școală, m-au învățat în sictir trei reguli de gramatică pe care m-am grăbit să le uit, mai apoi. Nu-mi plăcea școala și ca răzbunare, nu-mi plăcea nimic din ce auzeam acolo.

Și mulți tineri fac ca mine. Sunt plictisiți de școala care de fapt nu dă doi bani pe ei, de materia greoaie de care oricum nu vor avea nevoie. Așa că uită, ignoră, pleacă.

Propria istorie ne e prezentată dintr-un punct de vedere european, global. Și deloc personal. Învățăm pe de rost datele unor bătălii, dar nu și de ce au fost purtate.

Ce înseamnă valorile românești? Pentru mine, istoria și limba maternă. Patrimoniul cultural. Toți oamenii pe care i-am menționat mai devreme. Și sincer cred că dacă am schimba felul în care sunt predate aceste două materii, am schimba și felul în care privesc tinerii țara.

Istoria noastră e vie, plină ochi de personaje interesante cu povești proprii. Vlad Țepeș nu e doar un portret într-o carte, pe care cineva a desenat un penis și a scrijelit niște cuvinte vulgare. Știi de ce le-a scrijelit? De plictiseală. Pentru că dacă programa ar căuta să aducă istoria la viață și să le umple capul elevilor cu detalii interesante, atunci te asigur că și manualele ar fi mai curate.

Limba română, la fel, vie. Fascinantă. Mereu descopăr câte un cuvânt sau o vorbă pe care nu o știam și îmi place. Am mulți prieteni tineri care ar vrea să studieze în școli un cântec al vreunui artist român, în locul unei povești obosite, din care nu rețin de fapt nimic.

Avem mulți artiști care onorează limba maternă, care o aduc la viață pe căi nebănuite și mi se pare că ar trebui să profităm de asta. Trebuie să înțelegem că elevii sunt niște oameni, sunt individuali, nu-i poți educa pe bandă.

În sistemul de educație, e musai să punem întrebarea „oare lor ce le-ar plăcea?”.

E păcat de cultura noastră, care se pierde tot mai mult, pe zi ce trece. Bineînțeles, ce ați citit mai sus e doar o părere. Asta înseamnă valorile românești pentru mine. Pentru tine, ce înseamnă?