Auzim adesea despre „self-care” și „self-help” și că ar fi bine să avem grijă de sănătatea noastră și să prioritizăm propria fericire. Dar avem cu toții vieți ocupate, suntem stresați la serviciu, tocmai ne-am certat cu partenerul și sincer, meditația nu pare să aibă mare importanță în momentul ăsta. Și uite așa, alunecăm în depresie, într-o gândire negativă care ajunge să ne roadă toate aspectele vieții, de la carieră până la viața personală.
Vă sună cunoscut, nu?
Păi bine, și ce putem face?
În primul rând, să vorbim cu noi înșine. Nu, nu să umblăm pe stradă vorbind singuri sau ceva. Dar adevărul e că, o conversație e o formă excelentă de terapie. Ca să „vorbim” cu noi înșine, ne forțăm să fim atenți la prezent și să ne gândim serios la ce ne macină și ăsta e un prim pas excelent către o viață mai liniștită.
Pune deoparte niște timp. Fie că e în tramvai, în drum spre casă, sau seara, în pat, înainte de somn – nu prea contează. Important e să înveți să te întrebi singur pe tine „ce s-a întâmplat?”.
Conversația mentală cu tine însuți e eficientă pentru că ai tendința să fii mai deschis decât cu alți oameni. În fața prietenilor, s-ar putea să ascunzi anumite lucruri, de frică să nu te judece.
Încearcă să dezbați în cap ce s-a întâmplat, să înțelegi care sunt sentimentele care te supără și de unde provin ele. Ia-o logic, greșești sau nu?
Prefă-te că nu ești tu, ci că a venit cel mai bun prieten la tine și ți-a mărturisit o situație similară. Ce sfaturi i-ai da? În relația cu altul, ai puterea să fii obiectiv, și prefăcându-te că și cu tine tot o conversație e, îți acorzi mai multă obiectivitate decât în mod normal.
Nu mai evita problemele. Venim stresați acasă și stăm două ore în fața televizorului sau citim o revistă. Și deși astea sunt activități utile în anumite situații, de multe ori, ele doar ne distrag atenția de la ce ne stresează cu adevărat. Și problemele nu dispar pur și simplu pentru că le ignorăm. Tocmai invers, cu cât te prefaci că nu le vezi, cu atât cresc.
Dă-ți voie să simți și emoții negative. Nimănui nu îi place să fie furios sau să plângă, dar uneori, e nevoie și de asta. Organismul are nevoie de o descărcare emoțională și tu, prefăcându-te că totul e bine, mai mult rău îți faci. Dacă simți că nu mai poți, plângi, țipă, eliberează-te.
Când ai terminat, vei vedea că te simți mult mai bine, vezi lucrurile mai clar și problema nu mai pare chiar atât de gravă.
Nu e o rușine să plângi.
Și nu în ultimul rând, ai grijă de sănătatea fizică. Doar pentru că ai o perioadă stresantă la muncă sau probleme în viața personală, astea nu sunt motive să mănânci numai tâmpenii sau să-ți neglijezi corpul.
Mergi la sală, fă-ți o salată, îmbracă-te frumos. Având grijă de corpul tău, îți demonstrezi ție că tu contezi, că ești o prioritate.
Discussion about this post